Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

O problemă

De dimineață, la micul-dejun, primesc o scrisoare de la tatăl meu în care îmi spunea să învăț mai bine. Să învăț mai bine? La ce dracu se referă? Eu învăț foarte bine, nu au niciun motiv de ce ar crede că nu. Nu știu  ce l-a apucat și nici nu am să-l întreb. Mi-a spus: „Un Malfoy nu poate să fie prost." Prost e el dacă crede că sunt prost.

Când termin de mâncat văd un băiat care avea o groază de pergamente în mână. Mă dau cu umărul de el, toate hârtiile căzându-i. Acum nu mă simțeam mai bine, dar a fost satisfăcător să fac asta.

-Care e problema ta? mă întrebă acesta în timp ce încerca să le strângă cu o vrajă.

În schimb, eu nu-l bag în seamă.

*

Toată ziua nu m-am putut concentra la nicio oră. Cuvintele „Învață mai bine!" îmi răsunau în minte iar și iar. Nici măcar nu am putut să-mi bat joc de niște copii amărâți astăzi.

După ore merg direct în bibliotecă. Nu știu în ce constă acest „învață mai bine", dar nici nu vreau să-i întreb, mă descurc.

Iau o carte despre Istoria Magiei. Poate ar trebui să încep cu asta? Sunt confuz, dar un Malfoy nu e mai prost ca ceilalți, nu?

Dintr-o dată aud un BAU. Mă sperii și îmi pun cartea din mână în cap, să mă protejez sau ceva. Era doar Potter, nimic important. Nu trebuia să reacționez așa, dar pur și simplu e instinctul meu. Urăsc acest instinct, e cel mai nasol lucru pe care l-am putut dobândi de-a lungul anilor.

-Sfinte Merlin, Potter! Ce vrei?

-Să stau cu tine... îmi răspunde acesta.

 -De ce să stai cu mine? Te-ai pierdut de mami sau te-ai plictisit de prietenii tăi?

-Pentru că ești prietenul meu...

Am și uitat că i-am spus că suntem prieteni. Mă uit la carte și înghit o dată în sec. Fix de el mai aveam nevoie.

-Ești bine?

-Da, da... răspund rapid.

-Păi, hai să-ți dau o noutate... zice el încântat.

A început să-mi povestească despre poțiunea lu' pește și că va boci de la ea, dar eu nu eram atent. Nu pot să mă prefac atât de mult timp că suntem prieteni. El să vorbească așa frumos cu mine - se simte ilegal.

Acesta mă întrebă ceva.

-Ce? zic eu drept răspuns pentru că nu eram atent.

-Ai auzit ce am spus?

-Da, Da, Da...

-Tu ce faci în bibliotecă?

-M-am gândit să șterg pe jos. N-ai văzut ce murdar e? îi răspund sarcastic.

Mă pun pe un scaun și îmi deschid cartea. Poate va pleca.

- Ce citești? mă întrebă el de parcă avea cinci ani.

- Eu?

-Vorbeam cu scaunul. Da, tu, îmi răspunde și acesta sarcastic la rândul lui.

- Învăț. Dacă tu nu o faci, nu înseamnă că alții nu învață. Nu toți suntem Aleșii... 

Deja mă scoate din sărite. Altă treabă nu are, doar să mă enerveze pe mine? Și de ce, mă rog, ar sta cu mine așa de mult? E așa de aiurea.