Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

Plouă

La micul-dejun era o gălăgie de nedescris. Eu așteptam scrisoarea de la tatăl meu. Am luat notă maximă. Să văd acum ce zice...

-Ahh, ce enervantă e maică-mea! spune Pansy aruncând scrisoarea pe masă. 

Arunc o privire spre foaie:

„Pansy,
Sunt foarte mândră de tine! E bună și nota de trecere. Sunt sigură că ai făcut tot ce ai putut! Mama te iubește foarte mult! Ai grijă...
-Mama"

-Părinții sunt așa enervanți! oftează aceasta.

Eu doar mă uit la ea și îmi continui micul-dejun.

*

Toată ziua am așteptat scrisoarea de la tatăl meu. Nici măcar la ore nu am fost atent. De ce naiba nu spune nimic? Notele au fost trimise... De asta, m-am gândit să-l întreb pe Snape. Doar așa.. să mă asigur dacă tata știe.

-Normal că părinții știu de note, de ce mă mai întrebi? Hai, du-te și dă-mi pace! îmi răspunde Snape nepăsător.

Poate tata nu deschide scrisorile de la școală. E foarte posibil. De asta, m-am gândit în dimineața asta, să-i scriu eu una. De la mine le deschide, nu?

„Bună dimineața,

Am vrut să vă informez că am luat notă maximă la un proiect destul de important. Asta a rezolvat problema.

-Draco M."

Și am trimis-o. Și aștept un răspuns. Mă uit pe birou. Acolo încă mai erau niște hârtii de încuiați. Mă ridic și iau una. O decupez și o lipesc de alta. Mă pun pe pat cu mai multe hârtii și tot lipesc și tai. Hârtia se umple cu forme. Arăta chiar interesant, te puteai holba toată ziua la ea.

*

După cină, intru-n cameră. Pe birou zăcea o scrisoare. Era și timpul!

"Bună!

Scuze, doar acum am deschis scrisoarea. Mă bucur pentru tine! Acum sunt în Africa. De-abia aștept să te văd în iulie! Pupici și numai bine!

-Albert Spot"

Ce nai... Cine dracu e Albert Spot? Și de ce e în Africa? 

-Hei, cred că aia e a mea! aud băiatul cu care stau în cameră. Dap... e a mea!

-Aha... spun eu nu prea impresionat.

-Nu-i nimic, te iert că mi-ai deschis-o. Poate te-ai gândit că e de la părinții tăi...

Îmi dau ochii peste cap.

-Tatăl meu e fotograf și călătorește peste tot... 

-Nu am întrebat, îl întrerup. 

În secunda următoare, bufnița lui tata se izbi cu toată puterea de geamul meu. Bufnița asta chiar e proastă, mereu face așa! Mă rog, îi deschid geamul și îi iau scrisoarea din plisc. Din prima recunosc scrisul tatălui meu. Cum am putut să cred că foaia aia de calitate inferioară era de la el?