Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

Poțiunea nu dă greș

Joi. Astăzi e ultima zi când lucrăm la proiect. M-am gândit că am să fiu mult mai fericit astăzi, dar m-am trezit doar cu o durere de stomac. După toate astea nu o să-l mai am pe cap. Și asta sună... bine? Rău? Nu am idee.

M-am tot gândit la ce a făcut Potter acum patru zile. Acel tort. Mă refer că s-a comportat frumos cu mine. De ce? Nu are nimic de primit de la mine. Nu i-am oferit nimic și nici nu am să o fac. Cu ce rost a fost bun? Așa se comportă el cu prietenii lui? Oare, dacă anul viitor o să mai fim prieteni, o să ne mai luăm un tort așa? Ce tot vorbesc... După vacanța asta o să uite de toate astea. Nu o să mai fim prieteni niciodată, și cu asta basta.

Îl așteptam să apară. Citeam din revistă. Mă rog, cel mai probabil am cumpărat o revista stricată, nu prea se mișcă imaginile. În orice caz, s-a dovedit folositoare, e interesantă. Este vorba despre un raton, Siper, care are mulți prieteni. Și cred că personajul meu preferat este Oggy. Tace mereu și nu te deranjează. În plus, se poate face invizibil, de parcă are o poțiune întruna la el. Însă de multe ori mă sperie revista asta de încuiați. Are idei ce mai bine nu auzeam de ele. 

-Bună, Potter! Cred că revista e stricată!

-De ce? întreabă el așezându-se la birou.

Mă ridic din pat și pun revista pe noptieră.

-Pentru că imaginile nu se mișcă, de asta.

-Draco, revistele de încuiați nu au imagini care să se miște. Așa sunt ele.

-Mda, poate că de asta, îi zic. Oricum, știam!

-De unde ai luat toate astea? mă întreabă, văzând ingredientele de pe masă.

-Din rezervele lui Snape, normal! Dau din umeri.

 -Nu o să ai necazuri?

-El e nașul meu, știi? Mă rog, nu are importanță...

-Draco, este o poțiune foarte avansată, ești sigur că poți să o faci?

-Vai, vai, Potter, Potter... Asta e cumva o provocare? Mă pui la încercare? îmi ridic sprânceana.

-Poate?!

Mă uit la el și doar rânjesc o dată. Poțiunea asta e super ușoară, am citit de sute de ori cum se face.

-Azi e ultima dată când te bat la cap...

Nu-i răspund. Știu, Potter, taci!

-Cam când e gata?

-Deja te-ai plictisit? îmi dau ochii peste cap.

-Doar întrebam... oftează el.

-Păi, mai am un pic și aproape o termin, dar trebuie să așteptăm să se facă. Deci maxim o jumătate de oră.

-Ce tot zici acolo?

-Of, Merlin! Adică eu pun ingredientele în cazanul ăsta mic, dar nu va mirosi a ce ne atrage cel mai tare numai peste 20 sau chiar 25 de minute. Cel puțin eu așa am citit.

-Aha...

Tot nu a înțeles. Eu îmi văd în continuare de poțiune. O termin repede și mă pun pe pat lângă el.

-Acum stăm, spun eu scărpinându-mă la nas cu dosul palmei. Să-mi zici când începe să-ți miroasă a Weasley aia.

-Gelos?

Să fiu.. ce? 

-Nuu... De ce? întreb eu.

Nu-mi place conversația asta.