Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

Prieteni? Foarte

PARTEA 2

Draco p.o.v

Anul 4 a început foarte bine... până să vină Potter la școală și să strice tot. Chiar murea dacă nu se înscria și el la prostia aia de turnir? Și se preface că nu-i place atenția, zău!

Din cauza căscatului de Longbottom (pentru că, normal, nimic nu se întâmplă din vina lui) a rămas fără memorie. Nici nu cred că e adevărat! Partea bună din toată povestea asta este că a stat la infirmerie două săptămâni și am scăpat de el un timp.

Intru în sala mare să mănânc. Pentru că nu se poate altcumva, trebuie să trec pe lângă prietenii lui Potter stupizi!

-Rom? îl aud.

-Ron! îi atrage atenția roșcatul.

-Da, scuze!

Încep să râd:

-Rom? întreb eu ironic.

- Wow, Malfoy, tipic ție...În loc să îți bați joc poate chiar faci ceva...

Să fac ceva? Ce ar vrea să fac? 

Merg la masa mea. Acolo Pansy vorbea cu grupul ei de fete. Ce plictisitor!

*

A doua zi îmi făceam tema la poțiuni în camera de zi. Nu știu ce m-a apucat de îmi făceam tema cu toți proști ăștia acolo, dar mă rog...

Erau două fete care tot pălăvrăgeau. Cel mai enervant lucru din lume!

-De ce plângi? întrebă una blondă. Te-ai certat cu el?

Cealaltă avea părul roz. Dădu din cap. Cine ar plânge după un băiat? Cea blondă îi șterse lacrimile. De ce s-ar murdări pe mâini pentru ea?

-Ce s-a întâmplat?

Cea roz nu-i răspunse, de parcă a surzit.

-Prostul ăla nu te merită! Îmi face el prietena să plângă? Cine se crede? Se bagă ca musca în lapte!

Ca musca în lapte? Ce vorbă mai e și asta? Aia roz doar zâmbi. Ce scârboase erau. De ce ai avea nevoie de cineva să-ți șteargă lacrimile? Mie nu mi le șterge nimeni și sunt bine, merci! Pe bune acum... 

-Ciudatelor! le spun eu.

Deja mi-a ajuns. Mai bine ies la aer, că dacă nu, cred că am să vomit. În plus, mi-am terminat tema.

Ieșind afară aud niște bufnituri de pe terenul de Vâjhaț. Acolo pe bancă era o siluetă care plângea sau își freca fața în palme. Probabil prima variantă. Nu-mi luă mult să realizez că era... Potter? Ce naiba?!

-Faimosul HARRY POTTER plânge?

El se uită la mine și zise:

-Nu știu cine ești, dar sper că ești un prieten de al meu...

Prieten cu el? Ce amețit! Nu are cum să nu mai știe nimic, își bate joc de mine? Totuși... Dacă ar mai știi cine sunt de ce mi-ar zice asta?

-Deci tu chiar nu mai știi nimic? Wow...

-Cum te cheamă? mă întrebă el.

-Tu nu mai știi? îl întreb eu punându-mi mâinile în sân.