Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

O revistă

Eram cu gașca afară, lângă copacul Slytherin. Nu avea nicio legătură acest copac cu casa, dar toți stăteam pe aici. E copacul nostru. Afară soarele apunea și se făcea întuneric.

-Mă gândeam să o informăm pe Rita Skeeter despre mica întâmplare a lui Potter, chicoti Pansy.

-Ar merge perfect pe prima pagină! o aprobă Theo.

-Nici să nu vă aud! Am pregătit ceva mult mai interesant. Dacă aud că unu' că a suflat o vorbă lui Rita Skeeter îl omor, da? le spun eu.

-Ce te-ai enervat așa, Draco?

-Nu m-am enervat. Să nu-mi stricați planul, că am să vă stric eu viața.

-Am înțeles... încuviințară din cap.

-Da pe bune, nu am mai făcut ceva de genu' de mult, mi-i dor... începu Daphne.

-Bună, Draco! aud din nou vocea aceea care mă face să îmi tai urechile.

-Da' tu cine ești? întreabă Pansy.

-Bună, sunt Astoria Greengrass! Poate v-a spus Draco de mine.

-Am și uitat că exiști! suspin, ceea ce îi provocară pe restul să râdă.

Fata doar stătea și se uita la mine. 

-Cum de te cheamă iarbă verde*? Ești o vacă? întrebă Pansy.

Fata nu reacționă nicicum.

-Draco, putem să vorbim în privat?

-Of, Merlin...

Mă ridic de acolo și merg după ea. Oricum eram plictisit. Ajungem puțin mai departe de copacul nostru. Fata se întoarce către mine.

-Ești chiar un băiat de treabă, am să-ți mai dau o șansă, stai liniștit. Nu te stresa, dar comportă-te mai bine cu mine.

Ce naiba?  Cumva îmi spunea ea că MIE îmi dă încă o șansă? Poate EU ar trebui să-i mai dau o șansă!

-Mă scuzi?

-Da, te iert.

-Pentru ce? îmi ridic sprâncenele.

-Păi, voi fi viitoarea Malfoy, cum să nu te iert? îmi zice zâmbind.

-Ce?

-Nu fi prost, Draco! Noi va trebui să trăim împreună toată viața.

Ce viitoarea Malfoy? 

-Tu crezi că ești atotputernic, Draco, dar nu e așa. Mai trebuie și să asculți de cineva. Așa că, ascultă-mă pe mine! Comportă-te ca lumea, altcineva nu o să te mai ia!

-Să mă ia?

-De soț, iubire. Ce noroc ai cu mine... mai suspină aceasta.

O împing, ea cade în iarbă. Aud un "auh", dar nu bag de seamă și mă îndrept spre castel. Pelerina flutura în urma mea.  E așa de enervantă! Mă duc direct în camera mea, trântind ușa. Trag draperiile de la pat și îmi scufund capul în pernă.

De ce m-am ales fix cu ea pe capul meu? Alta mai proastă și enervantă n-a găsit tata? Și cică să mai îmi trăiesc și toată viața cu ea... Nici gând! „Nu o să te mai ia nimeni" Mai bine aș muri singur într-o cocină! Bine... poate nu chiar într-o cocină.

Aud ușa deschizându-se, cineva intră în cameră.

-Dacă îți spun că stau cu el în cameră!