Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

După Potter

De dimineață, mă trezesc foarte devreme pentru a-l întreba pe Snape de notele mele. Și, și mai important, dacă tata știe de ele. Adică, de ce să mă stresez pentru o posibilă greșeală? Poate pur și simplu nu a aflat de notele mele și... Crede că nu am primit...? Suntem la final de an, e imposibil, dar trebuie să încerc.

Mă îndrept spre clasa sinistră a lui Snape. Este nașul meu, trebuie să mă ajute.

-Da, Albus, am înțeles, nu sunt idiot! îl aud de după ușă. Nu are legătură cu ora mea!

-Poți să-mi spui de ce a plâns Potter? Știi cât de sensibil este acesta, acum cu poțiunea, nu putem risca să-l pierdem așa ușor. Cel puțin, nu acum, spuse el calm.

Calmul său mă disperă. Și cum adică nu acum? Vor să i-l dea la... Voldemort?

-Deci, Severus, te întreb: A avut Draco Malfoy legătură cu asta?

Snape ezită puțin. De ce ar fi vina mea?

-Da... Era cu el când... Probabil are o mică legătură, îngână el.

-Mulțumesc!

Și ieși din clasă. Mă feresc de el, ca să nu mă vadă. Nu mai am chef să vorbesc nici măcar de notele mele, discuția asta m-a pus pe gânduri.

-Draco? Ce naiba cauți aici? mă sperie Snape.

-Eu... la naiba, m-a găsit. Eu am venit să întreb de notele mele.

-Ce-s cu ele?

-Eu... Tatăl meu zice să... Adică îmi sugerează să iau note mai bune și... Am vrut să vă întreb dacă a primit notele mele, mă bâlbâi eu.

Cu discuția lor despre Potter mi-am și pierdut cuvintele.

-Mda, îmi zice el, făcându-mi loc să intru. Ai note bune și părinții tăi știu de ele.

Îmi înmână o hârtie lungă cu notele mele. Toate erau bune. Aproape maxime majoritatea. Mai puțin... Un trol* la poțiuni?

-De unde am un trol la poțiuni? îi spun, holbându-mă la notă.

-La test, îmi răspunde scurt.

-Ce test? Când?

-Nu mai am timp și de prostiile tale, Draco, poți pleca!

-Dar... încerc eu să spun ceva în timp ce acesta mă împingea afară.

-Și încearcă să nu mai pari suspect. Nu voi fi aici mereu să-ți apăr ție partea.

-Cum adică?

-Adică nu mai fi un idiot!

Și cu asta îmi închide ușa în nas. Nu am apucat să mai spun nimic. Deci ar trebui să învăț mai bine? Sau ar trebui să o las baltă? Nu sunt obsedat de note, din contră, nu-mi pasă, dar cred că tata e în stare să mă omoare. Pentru? Că îi stric reputația cu notele mele. Fix eu i-o stric. Pun pariu că nici nu le pasă la restul de notele mele. Cu atât mai puțin mie.

*

Mă îndreptam spre masă, să-mi mănânc cina, când am zărit-o pe bufnița familiei învârtindu-se deasupra mesei. Mă îndrept repede înspre acolo. Aceasta coborî și îmi înmână o scrisoare, bine împachetată, cu o foaie scumpă. Clasic tata. O deschid și mă așez încet la masă. Hârtia mirosea a bani și mucegai, cu o tentativă mică de vanilie, exact ca acasă.

„Dragă Draco,

 Vreau să faci tot posibilul să termini anul cu cele mai mari note posibile.