Sunt Aici Pentru Tine Pentru Totdeauna - drarry

Tremurici, am reușit!

Este joi. Mâine prezentăm proiectul. Azi e ultima dată când lucrăm la el. Nu o să mai fim prieteni  și asta mă întristează. De ce i-am spus că am să-l las în pace? În săptămânile acestea, Draco mi-a arătat că poate să fie și un prieten bun,  nu doar unul care nu te vrea.

Intru în camera de zi a slytherinilor. Mai trebuia să facem poțiunea.

 Puteam să pun pariu că sărea în sus de fericire sau că dansa pentru că e ultima dată când vin, însă când am intrat în cameră era pe pat, stând turcește și citind revista, pe care am cumpărat-o acum câteva săptămâni. Nu era vesel deloc, ba din contră, cred că era supărat.

-Bună, Potter! Cred că revista e stricată.

-De ce? întreb eu curios în timp ce mă duc la biroul din cameră așezându-mă pe scaun.

Draco se ridică din pat și pune revista pe noptieră.

-Pentru că imaginile nu se mișcă, de asta.

-Draco, revistele de încuiați nu au imagini care să se miște. Așa sunt ele.

-Mda, poate că de asta, zice el. Oricum știam!

Pe masă deja era pregătit tot ce ne trebuia.

-De unde ai luat toate astea? îl întreb.

-Din rezervele lui Snape, normal! răspunde acesta lejer și dă din umeri.

-Nu o să ai necazuri?

-El e nașul meu, știi? Mă rog, nu are importanță...

Pe masă erau petale și spini de trandafiri, mentă, niște ouă mai ciudate și două cutii cu un praf.

-Draco, este o poțiune foarte avansată, ești sigur că poți să o faci?

-Vai, vai, Potter, Potter... Asta e cumva o provocare? Mă pui la încercare?

-Poate?!

El se uită cu coada ochiului la mine și începu să o pregătească. Am hotărât ca eu să nu mă bag. Bine, asta a zis el: „Fac eu poțiunea că tu ai două mâini stângi și vei strica tot.".

-Azi e ultima dată când te bat la cap, îi zic eu și dau din umeri uitându-mă prin cameră.

Nu îmi răspunse.

-Cam când e gata? 

-Deja te-ai plictisit? spuse el amuzat.

-Doar întrebam... zic eu în timp ce mă așezam în patul lui.

-Păi, mai am un pic și aproape o termin, dar trebuie să așteptăm să se facă. Deci maxim o jumătate de oră.

-Ce tot zici acolo?

-Of, Merlin! Adică eu pun ingredientele în cazanul ăsta mic, dar nu va mirosi a ce ne atrage cel mai tare numai peste 20 sau chiar 25 de minute. Cel puțin eu așa am citit.

-Aha...

El mai tăiase acolo nu știu ce și mai zdrobise nu știu ce. Le puse pe toate în cazan și venise pe pat lângă mine.

-Acum stăm, zise el în timp ce se scărpină la nas cu dosul mâinii. Să-mi zici când începe să-ți miroasă a Weasley aia.

Nu am mai vorbit despre ea de mult, mă mir că a ținut minte. Eu am și uitat. Nu știu ce l-a apucat pe el.

-Gelos? întreb eu fără să judec. De ce fac asta?

Mă așteptam să fie sarcastic și să râdă.