Prolog

642 49 11
                                    

Lucynda

Au trecut două săptămâni de când vegetez în camera asta , nu pot sa zic că mănânc suficient , doar pentru a  supraviețui. Și ei bine am invatat cum sa fentez persoanele care îmi vor sau nu binele . Aman se roagă zilnic de mine să mănânc , încearcă prea mult să îl iert , nu a zis că sunt o povară, chiar nu înțeleg ce mai vrea acum . Tot două săptămâni se fac de când mă uit la scrisoarea încă nedesfăcută , nu am curaj și nici nu vreau sa aflu ce e in interiorul plicului . Sunt tristă , toată motivația și voința mi sa dus , am devenit supusă sau poate un robot care doar executa , nu vorbește nu pune întrebări nimic . Pentru că nu mă interesează m-am resemnat oarecum că nu o sa plec de aici o vreme și statutul de soție a lui Aman care e ceva mare prin palat pentru că se pare că de la incidentul din ziua în care am venit nimeni nu sa mai luat de mine. Nu că ar conta asta , oricum nimănui nu ii pasa daca trăiesc sau mor, totul e doar aparenta .

La rarele cine la care i-au parte nu scot nici un sunet , nimeni nu vorbește cu mine nu că aș înțelege ceva dar nici nu mă obosesc in vreun fel . O singură fata care a încercat în fiecare zi sa vorbească cu mine ,  și nu a renunțat nici după două săptămâni de refuzuri constante .
Ușa se aude și nici nu mă obosesc să îmi întorc fata de la fereastra nu intra nimeni aici , înafara de Aman și Aișa .

-Haide Lucy , e frumos afara de ce nu vii cu mine în gradina .
-Inca nu ai renunțat Aișa ?
-Nu și nici nu am sa o fac , de ce nu vrei sa fii prietena mea.
-Pentru că nu cred in prietenii , nu mai cred in nimic .
-Ok , ești fenomenala , ești căsătorită cu unul că Aman , tu ai idee cate ar vrea sa fie in locul tau ? Și tu ce faci îl ignori , nu așa ar face o adevărată musulmanca.
-Aișa , ai uitat ceva foarte important , eu nu sunt musulmanca , și nici nu e o căsătorie valabilă .
-Detalii . Acum pune hijabul și hai la aer ai nevoie . Mi-a șoptit o păsărică un secret vrei sa îl afli .
- O adevărată musulmanca nu asculta pe la uși .
- Mă lași , vrei sa afli sau nu .
-Zi .
-O sa te viziteze cineva deseară . Să fii pregătită .
-Ce fericire , aproape că nu mai pot de entuziasm .
-Nu mai fii așa negativista , Ce te costa sa ii dai o șansă . Oricum marea ta iubire nu se mai întoarce , așa că de ce nu il lași să se apropie macar de tine .
-Te-a angajat ca și avocat.
-Si mă plătește în aur , serios Lucy o șansă să vorbească cu tine și nu te mai bat la cap .
-Bine , doar taci doamne ce milă îmi e de viitorul tau soț  .
-Si mie , o doamne cat de mult mă bucur stai sa afle că te-am convins o să îmi de-a un colier de aur . Contrar a ce crezi tu , tine la tine.
-Da sigur , nici nu mă gândeam că mă bati la cap degeaba .
-Uite nu îl accept , că sa vezi că nu te vând.
-Glumeam Aișa , știu că ți-l dorești de mult așa că nu mă deranjează să vorbesc cu Aman ca tu să primești ce îți dorești.
-Doamne cat de mult te iubesc .
-Stiu , acum du-te și spune-i că poate veni când dorește . Și nu mai insista nu ies afara e oribil de cald și chestia aia mă sufocă . Ști că nu o suport absolut de loc .

Seara a venit rapid , nu am făcut mare lucru , doar am mâncat puțin , pentru că Aișa a venit cu o tava în camera mea și a zis că nu accepta un refuz . Știu că în tot timpul asta a fost singura care a venit să vadă dacă mai trăiesc și a încercat cu tot ce a putut să mă facă să ies din starea în care picasem . Acum mă simt la fel un suflet părăsit doar incerc să par vesela.

Da inca mă mai gândesc la el , și știu nu e bine , incerc sa nu o mai fac și să mă împac cu decizia lui , doar că îmi e greu extrem de greu . Tresar ușor când aud usa pentru că știu cine este . Nu îmi întorc capul nu mă mișc din poziția in care sunt de câteva ore , știu că am amorțit și știu că arat că naiba . Nu am mai pus prea mare preț pe aspect în ultima vreme , pentru că nu am energia necesară și nici motivația .
Patul se mișcă ușor când se așează și știu că nu o să zică nimic pentru că venea nopți la rând și dormea cu mine in pat , dar dimineața nu mai era , că și cum nu ar fii fost niciodată. Îmi amintește de el , nu putea dormi daca nu eram și eu cu el in pat. Mă bat mintal pentru că o mulțime de gesturi îmi aduc aminte de el.

-I-ai dat Aișei ce i-ai promis?
-Da , și chiar sunt uimit că a reușit să te convingă .
-Da , nu e mare lucru , știu că își dorea un colier din acela de mult timp , mi-a plăcut fericirea de pe chipul ei .
-Esti o persoana minunata sa nu uiți asta.
-Dar nu îndeajuns .
-Cand o să înțelegi că  nu ai nici o vina pentru deciziile lui . Crezi că dacă te trezeai mai devreme reușeai să îl oprești , crede-mă și eu și Amir am incercat , a rămas fixat pe ideea că îți e mai bine fara el . Când o să realizeze că a greșit se va întoarce .

-Ai vrut să vorbim , te ascult.
Nu mai vreau sa intru în amănunte cu privire la decizia lui Gabe , pentru că mă doare și pentru că nu mai vreau sa plâng , am făcut-o suficient.
-Nu așa maimuțico , ridica-te și priveste-ma in ochi , nu pot vorbii cu spatele tau. Nu e frumos nu .
Mă ridic și mă sprijin de capul patului chiar daca nu am chef de nici o conversație dar am promis ,  îmi rotesc fața  jumătate spre el și îl privesc în ochi . Se uita fix la mine și știu ce a văzut inelul care era în cutie e acum la gâtul meu , pus pe un lănțișor , și nici nu știu de ce naiba o fac îmi amintește de cat de idiot a fost .
-Pana la urma ai citit scrisoarea .
-Nu nu am făcut-o .
-Si , de ce o faci , crezi că te ajuta sa îl porți fara să știi motivul din spatele cadoului.
-M-a cerut de soție , în aer . In timpul saltului cu parașuta ca mai apoi să mă părăsească fara nici un cuvânt pe o nenorocita de insula , și asta pentru că nu am vrut să mă dăruiesc lui e frustrant nici măcar nu a întrebat motivul doar și-a luat jucariile și a plecat , de parcă nici nu aș fii contat vreodată pentru el.
De ce a mai făcut teatrul ăla , și de ce mi-a tot dat speranțe daca avea de gând să plece.

Ei bine , lacrimile astea afurisite nu au vrut să se oprească , nu vreau sa mai plâng , nu vreau sa o fac de fata cu el , sau cu nimeni . Doar că nu înțeleg , de ce a făcut asta . De ce nu ma lăsat pe mine sa decid ce e mai bine pentru mine.
Mă cuprinde în brațe și îmi sărută creștetul , îmi bag capul în scobitura gatului lui și suspin.  Nu ii zic nimic , nici el nu o face mă lasă să mă liniștesc și apreciez asta , mă simt bine în brațele lui mă liniștește.

-De m-ai lăsa aș putea să îți alin puțin din suferință.  Nu te închide în tine , e mai ușor să treci prin asta daca lași și pe altcineva alaturi.
-De ce vrei asta ? Ce motiv ai avea să te implici in ceva care te depășește . Nu mă cunoști nimeni nu o face. Și crede-mă nu ai vrea să iubești o persoană fără să primești nimic .
-Pentru că nu mă lași , nu îmi permiți nici măcar să vorbesc cu tine . Cum as putea sa te cunosc.Si crede-mă e puțin târziu pentru asta .

-Pentru că nu vreau , nimeni nu merita încredere . E mai ușor să distrugi o persoană dacă te cunoaște . Gabe nici măcar nu ma cunoscut , nu a vrut sau poate nu la interesat . Și ironic e că tot mai distrus . De asta îți spun nu o face , nu îți distruge viața.

-Nu poți să cataloghezi toate persoanele pe care le întâlnești dușmani sau trădători din prisma unuia .
- Toată lumea are un motiv sa se apropie de alte persoane , fie că nu poate să trăiască în singurătate , fie vrea sa obțină ceva. Tu ce motiv ai ?
-Imi trebuie neaparat un motiv să îți fiu alaturi .
-Da .
-Uite , că nu am .
-Esti un mare mincinos.
-Dar un mincinos arătos , nu poți nega că arat bine.
-O da , știu că ești și modest , îți stă fenomenal mai ales în fusta, da chiar unde e?
-Daca vrei mă îmbrac special pentru tine , dacă mă lasi să îți pun eu valul . Ești superbă crede-mă . Bine oricum te-ai îmbrăca ești frumoasă .
-Ce vrei , de mă lingușești așa?
-Ce nu am voie să îmi complimentez frumoasa sotie ?
-Nu sunt .....
-Shhh, e secret ai uitat și încă nu ești . O sa devii în curând .
- Ce te face sa crezi asta ?
-O știu , maimutico . Nu poți să îmi reziști . Sunt fermecător și o ști și tu dar nu vrei să recunoști .
-Esti așa îngâmfat .
-Știu . Și de asta mă placi nu?
-Nu te plac , mascariciule.
-Uite-l .
-Ce mai e ?
-Am găsit ceva pierdut , și e foarte prețios .
-Ce ?
-Zambetul tau , să nu îl mai pierzi . Ești mai frumoasa când zâmbești.
-Nu am motive sa o fac.
-O să mă ocup personal de această problema , și o să îți dau cate unul în fiecare zi .

Prinde-ma de mana Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum