Prinde-ma de mana

Capitolul 16

-Esti o ființă complicată și totuși te vreau , e ciudat nu pentru că eu nu m-am simțit niciodată așa .

-Te-ai gândit că poate eu nu ......

-Shhh , știi că nu e adevărat , dar ești prea încăpățânată să recunoști , acum vreau doar să mă asculți nu mai scoate un sunet , înțeles maimuțică?

-Am de ales, ești cu tot corpul pe mine deci nici dacă aș vrea nu aș putea pleca. Te ascult.

-Asta așteptam . Deci acum 3 ani am mai fost ........

Și uite că se intra in camera mea fără să bată la ușă , zgomotul ușii trântite îl face pe Aman să se ridice din poziția in care era , ne îndreptăm amândoi spre persoana care a îndrăznit să ne întrerupă și da acum chiar sunt nervoasa .

-Habibi , aici erai te-am căutat peste tot și Raisa întreabă de tine .

-Cine naiba ești , și nu ști să bati înainte să intri ? E de bun simt. Dar din cate se pare tu nu îl ai .

-O sa vin, poți pleca .

-Aman ce naiba se întâmplă, cine e și ce căuta în camera mea . Nu îți știu limba ciudată dar un cuvânt îl știu și eu , pentru că ghici ce mi-l repetai mie.

Știu că par că o idioata geloasa dar la naiba daca nu mi se pare ciudată toată situația , Aman tace langa mine , și femeia blonda din ușa se uită la mine ca la un extraterestru . Și probabil și arat așa într-un prosop , cu părul răvășit și cu un bărbat peste mine, destul de dubios nu ?  Ei bine nu e soțul meu dar așa il știu toți , deci e fix treaba mea ce fac la mine in camera .

-Aman ,

Se uită la mine și pot observa că nu știe ce să zică , panica din ochii lui nu arata bine și la naiba daca nu îmi transmite aceeași stare .

-Sa nu îmi spui că ai lăsat-o pe Raisa singura , doar că sa vii să îmi spui asta . Vreau sa cred că nu ești atât de inconștienta.

-E cu Aișa , și nu plecăm daca nu plângea în continu de tine . Dar observ că ai o treabă mult mai importantă decat propriul copil.

-Ai un copil , pe bune  nu îmi vine să cred . Unde naiba l-ai ascuns . De fapt eu sunt cea ascunsa nu .

-Te poți calma , îți explic imediat .

-Nu e nevoie , mai lipsește să îmi spui că de fapt ești însurat , nu? Privirea lui intensă mă amenința în tăcere sa tac , dar ce nu știe el e că nu o sa o fac nu sunt persoana potrivită pe care sa o intimideze.

- Lucynda , încetează . Asculta măcar ce vreau sa îți spun apoi poți urla știu că o să o faci.

-Miriam , du-te la copil și nu mai umbla aiurea prin palat chiar daca nu ai fost vinovată atunci , asta nu înseamnă că poți face ce vrei .

-Imi cer scuze nu am știut că ți-ai luat a doua soție .

Capul îmi vâjâie și nu procesez bine informația , cum adică a doua soție . Eu sunt singura la naiba , chiar daca nu îl iubesc , îl plac și nu sunt dispusa sa împart nimic cu nimeni . Mai ales atenția lui care nici macar nu prea e. Sunt o ciudata e însurat la naiba și mai are și un copil și el mă acuză pe mine .

Lacrimi îmi țâșnesc din ochi și oricat incerc sa nu le las la suprafață nu reușesc . Îmi prinde mana și mi-o retrag că arsa , îl privesc pe sub perdeaua de lacrimi. Ma ridic brusc din pat și aproape scap prosopul de pe mine.

-Nu , mă atinge . Și te rog i-ați soția și cărați-vă din camera mea .

-Lucynda . Limbajul.