Prinde-ma de mana

Capitolul 15

Ajung , repede pe coridorul in care se află dormitorul nostru , da e ciudat că zic al nostru dar într-un fel am acceptat situația . Poate Aman e singurul care poate să mă aducă pe linia de plutire, sunt sigură că e un om bun doar că probabil a avut și el de suferit nu l-am întrebat niciodată cum a fost viața lui , Tot ce știu e că a suferit din dragoste și că a făcut o greșeală . Am fost o egoista și sincer merit sa se poarte așa cu mine , în tot acest timp a încercat să mă facă să zâmbesc să încerc să mă adaptez cat de cat . Și eu ce am făcut am fugit și m-am culcat cu Gabe crezând că asta o să îl răneasca , știu că sunt și proasta . Dar fiecare trăiește cu propriile consecințe ale deciziilor sale . Și cu toate astea , m-a primit din nou în viața lui , jur că nu îl merit. Mă trezește din gândurile în care am picat un scâncet de copil .

Pe bune copil de unde naiba a apărut , de fapt ce tot spun o avea și copii nu am de unde sa știu pentru că nu prea am ieșit din cameră. Atât de ignoranta  am ajuns îmi direcționez pașii spre sunetul auzit și când dau coltul să ajung spre dormitor văd o fetiță în fund aproape de dormitorul nostru . Ei da la asta nu mă așteptam . Mai că alerg sa o ridic de acolo pentru că plânsetul ei îmi înmoaie inima. Nu pare prea mare cred că undeva la doi ani și ceva . Ochii ei că marea și părul blond o fac exact ca o păpușica de porțelan . Suspina in brațele mele și strigă mama . Cel mai probabil sa pierdut și eu nu am nici măcar o idee de unde sa ii aduc mama. Intru in camera cu micul înger și chiar am nevoie de o minune sa o fac sa nu mai plânga , pentru că nu am nici măcar o idee. O așez pe pat și mă duc in baie , știu e o idee tâmpită dar am văzut mai demult în video cu o tipă care făcea un ursuleț dintr-un prosop. Acum da doamne să îmi și iasa . Execut pașii exact cum îmi mai amintesc și îmi desfac elasticul de la par și îl prind . Rezultatul nu arata chiar așa rău .

Sper că asta sa o calmeze pe păpușica . O iau în brațe și îi pun ursulețul improvizat in brațe. O legăn ușor și încep să îi cant o melodie lenta auzită din greșeală tot pe YouTube , ce sa zic trăiască tehnologia. Mă mir că îmi mai amintesc , nu am mai pus mâna pe un telefon de nici măcar nu mai stiu când . Spre marea mea uimire da semne că s-ar liniști , și la puțin timp încetează și cu plânsul .

-Asa  , prințesa dormi o voi găsi eu pe mămica ta și ți-o voi aduce .
Se pare că jucăria improvizata ii captează cat de cat atenția și cântecul și legănatul par sa o adoarmă . Aș fii o bona grozava ce sa zic . Se pare că mi-am greșit meseria . După ce văd că a intrat in lumea viselor , o așez ușor pe pat și o învelesc cu pătura . Pun perne in stânga și în dreapta sa nu cada și când sa mă ridic se aude ușa și vocea lui Aman răstită nu ajuta în toată strădania mea.

-Ce naiba caută Raisa la tine.

Habar nu am cum ajung la ușă în doar câteva secunde și nu îl mai las sa zica nimic . Îmi plasez mana pe gura lui și vorbesc în soapta.

-Shhh, daca o trezești te omor , nu știu cine e doar am gasit-o plângând în fața ușii , voiai să o las acolo?
Îmi înlătura mana și mă trage afară după el ? Întorc capul sa vad daca nu cumva sa trezit și când văd că doarme dusa , mă las trasa afara de nervosul de lângă mine , zici că i-am măcelărit toată familia așa reacționează .

-Ai măcar idee cat am cautat-o . De ce naiba nu mi-ai spus că e cu tine nu mai alergam că idiotul prin tot palatul după ea.
-Cand o să învăț să comunic prin telepatie o să te anunț până atunci nu dispun de resurse , probabil nu îți pasa dar nu am mai pus mâna pe un telefon de aproape un an, mai am puțin și mă transform in omul cavernelor.

-Nu am chef de glumele tale acum , aș prefera să îmi răspunzi strict la ce te întreb .

-Daca ești nervos , nu îți varsă nervi pe mine , revin-o când te calmezi .
Incerc sa mă întorc pe călcâie dar nu reușesc , pentru că idiotul mă lipsește de perete. Icnesc și mă uit urat la el.
-Ce naiba Aman , incep sa cred că nu sunt singura care se reîntoarce în preistorie.
-Raspunde , unde ai gasit-o și de ce nu ai venit imediat la mine , vii să îmi spui toate prostiile dar când e ceva important nici nu te sinchisești .

-In primul rand dă-mi naiba drumul idiotule că mă doare , și ti-am mai spus în fața ușii , habar nu am cum a ajuns aici . Și cum vrei să vin la tine , ai uitat că nu am voie sa fac nimic în plus de unde naiba să știu unde ești . Nu mai tipa , nu i-am făcut nimic , poate nu crezi dar nu sunt atât de inumana să rănesc un copil . Mulțumesc de încredere apropo.
Mă smulg din strânsoarea lui și plec , cine se crede idiotul , adică ce naiba sa ii fac eu bietei copile tot ce am incercat a fost să o liniștesc și atât.

-Lucynda, așteaptă unde naiba te duci ?
-Ce îți pasă. Până acum 5 minute mă credeai cine știe ce ucigaș, sau mai știu eu ce. Du-te la copil sa nu se trezească și lasă-ma în pace.
-Imi pare rău, bine m-am speriat am căutat-o peste tot și nu era nicăieri am crezut că a pățit ceva.
- De la asta până la insinuarea că eu i-aș fii făcut ceva e mult . Și Aman știu că încrederea ta în mine e sub zero dar să mă acuzi de asemenea lucruri e josnic chiar și pentru tine.

-Stai locului , o secunda să îți explic . Incapatanat-o.
-Nu mai e nevoie , m-am convins oricum .

Nu mai zice nimic , și profit de ocazie să plec cât mai repede de lângă el , e trist că mă acuză de asemenea lucruri . Știu că nu sunt cel mai bun om din lume dar chiar sa fac rău unui copil nu Îl credeam în stare să mă acuze de așa  ceva . Probabil minimul de încredere căpătat in mine la pierdut când  am decis sa fug și să mă dăruiesc lui Gabe. Și pe o parte îl înțeleg , dar nu îmi pot opri sentimentele așa cat ai bate din palme , nici eu nu știu dacă a fost o decizie bună sau proastă ceea ce sa întâmplat ,cert e că mă simt rau , poate din cauză că nu mai am nimic , sau poate nici nu merit să primesc ceva.

Mă gândesc că nu trebuie sa mă mai agat de el că de un colac de salvare , odata și odată tot se va transforma in praf , exact că și încrederea lui în mine . Acum înțeleg anumite acțiuni , de ce restul se pot plimba prin gradina , și multe alte lucruri și eu nu . De fapt cred că singura prizoniera de aici eu sunt . Mi-a luat până și singura persoana cu care puteam vorbi. Toți iasă din palat îmbrăcați frumos , cine știe unde se duc , dar mie nici măcar în gradina nu mi se permite sa ies.

Viața e făcută din alegeri și eu am ales , se pare că nu am făcut alegerea buna pentru că am pierdut tot , libertatea iubirea și acum mă simt ca un infractor deosebit de periculos de care toți se feresc.
După ceva timp in care mi-am plâns de mila , mă ridic și mă îndrept spre baie , ochii îmi sunt roșii de la atâta plâns și nici măcar nu mă sinchisesc să mă mai uit in oglinda probabil arat așa cum mă simt , adică groaznic .

Mă dezbrac și intru in dus , las picăturile să îmi spele urmele suferinței și îmi pun fruntea pe gresia rece . Sunt convinsa că sunt doar un obstacol care i-a îngreunat viața, nu știu cum să f aac sa nu ii mai stau in cale . Pentru că nu mă lăsa să plec și nici nu vrea să rămân , știu că nu mă iubește , probabil era atras cumva de mine dar ia trecut , așa că nu înțeleg care mai e motivul pentru care mai sunt aici.
După 15 minute ies din dus și am surpriză neplăcută ca la ieșirea din baie să  văd pe marginea patului exact pe singura persoana pe care nu vreau sa o vad.

Mă îndrept spre dulap și caut ceva lejer apuc un maieu și o pereche de colanți și mă îndrept spre baie să mă schimb. Raman cu mâna pe mâner când se decide să deschidă gura.

-Lucynda as vrea sa vorbim.
-Despre? Te-ai convins că nu i-am făcut nimic copilului sau ai venit cu alte plângeri . Poți sta liniștit nu am interacționat cu absolut nimeni nu așa fac prizonierii . Nici nu aveam cum , se feresc de mine mai rău ca de ciuma.

-Ai terminat ?
-Eu da , daca nu te superi as vrea să mă îmbrac și nici să vorbesc cu tine nu e o variantă prea buna . Cum nu am dreptul sa spun sau sa fac nimic nu îți pot spune să pleci așa că poți face ce vrei dar tine minte eu nu sunt proprietatea nimănui , așa că singurul drept pe care îl mai am e sa decid dacă vreau sa vorbesc cu tine sau cu oricine . Și crede-mă că nu vreau .

-Te poți schimba apoi vreau sa îți spun ceva , termina cu atitudinea de copil. Am greșit și ți-am cerut scuze . Tu la cate mi-ai făcut nici măcar scuzele nu te ajuta.

-Ar fii bine sa te duci la copil sau probabil l-ai dus la părinții lui . Oricum nu sunt așa importanta , du-te și rezolva problemele pe care le ai . Aici îți pierzi timpul și ai spus-o că și așa ți-am făcut destule . Nu e nevoie sa îmi dai explicații , oricum nici până acum nu ai făcut-o .

-E bine Raisa , se joaca cu chestia aia făcută de tine, și sta cu mama ei . Vin-o mai aproape să vorbim dacă ești încăpățânată nu rezolvi nimic , doar ne faci nervi la amândoi și chiar vreau sa discutăm cu calm .

-Ascult , și nu e nevoie sa vin te pot auzii și de aici .
-Doar vin-o , te rog maimuțică , nu îmi e ușor să vorbesc despre asta și tu nu ajuți chiar de loc.

Oftez și pornesc cu pași mărunți spre el , știu că sunt încăpățânată și orgolioasa , dar dacă stau bine sa mă gândesc e prima dată când vrea să îmi spună ceva și chiar sunt curioasa sa vad ce anume e . Mă așez lângă el și îmi răsucesc capul în direcția lui . Incerc sa fiu mai înțelegătoare și de asta ii dau ocazia să îmi spună ce are de spus.

-O doamne , supărăcioasa mea mica . Uite daca te ajuta la orgoliul tau imens și crede-mă iubire că îl ai mai mare ca mine ceea ce nu credeam că e posibil . Și să vezi că eu sunt dispus sa trec peste , uite îmi cer scuze din nou.

-Aman , știu care e ideea , uiți că nu sunt chiar atat de proasta . Aproape am absolvit o facultate de psihologie . Deci care e problema până la urma, de o luna nu ai scos nici măcar un amarat de cuvânt și nici când am venit eu la tine nu erai așa . Și brusc după ce mă acuzi de lucruri oribile îți ceri scuze . Tu prea măritul Aman vii să îți ceri scuze. Pe bune cat de fraiera mă crezi . Ai făcut sigur ceva destul de grav că ți-ai mișcat fundul prețios aici.

-O analiza buna domnișoara psiholog , ups stai doamna acum nu mai ești domnișoara.

-Si o luam de la capăt , zii ce vrei apoi pleacă . Pentru că m-am saturat de jocurile tale . Nici nu am nevoie sa mă ierți tu. Și până la urmă nici măcar nu eram împreună , tu ai fost singurul care a luat decizia asta. Nu e ca și cum te-as fii înșelat și oricum te-ai răzbunat sau mă înșel . Toți mă tratează de parca as avea lepra , continua cu răzbunarea asta prostească . Oricum foarte matur din partea ta ce sa zic .

-Lucynda ne abatem de la subiect.
-Oh da ,sigur că ai venit cu un motiv , astfel nu te-ai fii chinuit sa vezi daca m-ai rănit , nu că ți-ar pasa dar asta e alta problema.

-Poti să taci , doua minute . Jur că îmi mănânci zilele și probabil de asta te și plac atât . Ești cel mai ciudat specimen feminin cunoscut . Mi-ai călcat onoarea și demnitatea in picioare , și ești tot aici , încă porți titlul de sotie a mea . Probabil sunt nebun că încă nu te-am dat afara deja . Asta îți răspunde , la întrebare sau nu.

-Printre numeroasele jigniri , ai zis că mă placi . Gabe mă iubea și tot l-am părăsit chiar dacă îl iubesc . Să îmi spui că mă placi nu prea e mare chestie să știi.
-Știi că ești a naiba de împielițată , jur mă dai complet peste cap de ce naiba nu te mulțumesti cu ce primești și îmi întorci fiecare afurisit de cuvânt .

-Trist nu , nu întotdeauna primim ce ne dorim .

Ma simt rotita și împinsă in pat , mă presează cu tot corpul și îmi sufla aer cald pe buze , nu mă sărută dar nici nu îmi oferă loc sa ies de sub el ,doar sta așa își lipește fruntea de a mea și continuă să îmi respire aerul.