Capitolul 10

238 41 8
                                    

Nu știu de câte ore stau în aceeași poziție , dar se pare că soarele își intră în drepturi, incerc sa mă mișc pe șezlongul pe care am amorțit și mă ridic , mă doare tot corpul și nici nu știu dacă e de vină poziția defectuoasă în care am stat sau prima mea experiență intima. Îmi e greu la naiba sa o fac , dar știu că el o va face nu sunt aceeași idioata care credea orbește in el ,da îl iubesc poate mai mult decât ar merita , dar inca mai am puțină rațiune și o să plec de data asta alegerea îmi aparține. Și eu aleg sa îi dau drumul . Îmi pun toate hainele pe mine și îi împrumut telefonul , ii trimit un mesaj lui Aman in care îl anunț că sunt pe plaja sa vina sa mă ia . Știu că o să fie supărat dar sunt dispusa sa fac ce vrea și o să ii respect și regulile idioate.

Gabe se mișcă și apoi se ridică brusc , se uită la mine nedumerit dorind să mă întrebe din priviri de ce m-am ridicat.
-Vin-o langa mine îngeraș de ce te-ai ridicat.
-Poate pentru că e lumina și poate trece oricine pe aici .
-Dar vreau sa te țin în brațe .
-Ai făcut-o deja noaptea trecută .
-Si o să o mai fac , nu o sa te mai las sa pleci. 
-E puțin cam târziu și nu e decizia ta nu crezi ?
-Lucynda , ce naiba . Despre ce vorbești?
-Despre asta , dorința ți sa îndeplinit ți-am oferit și ultimul lucru pe care îl mai aveam . Sper că nu ai rămas dezamăgit . Știi după atâta timp de așteptat ai obținut ceea ce voiai .
-Ai fost magnifica iubire să nu te îndoiești de asta și ești numai a mea .
-Am fost , dar acum nu mai sunt .  Îmi dau lănțișorul de la gat jos și îl pun în palmă .
-E al tău , nu îl pot lua înapoi.
-Nu Gabe , e al mamei tale și ar trebui sa îl dai viitoarei soții . Sper sa îți găsești fericirea și să scapi de toți demonii care te bântuie .
-Nu plec nicăieri fără tine , nu mai repet aceeași greșeală.
-Ai ales Gabe , acum e rândul meu și eu îl aleg pe Aman . O sa vina in câteva minute să mă ia acasă. Știi umbra faptelor noastre ne va urmării mereu , acum că ți-ai atins scopul nu mai avem nimic în comun  .
-Nu îmi poți face asta , te iubesc mai mult decât orice pe lume.
-Eu nu , ți-am zis nu mai am încredere în nimeni . Sper să găsești pe cineva care sa te iubească și să o iubești așa cum nu ai reușit cu mine , pentru că ai dreptate nu ai ce iubi sunt distrusa și pe interior și pe exterior. Așa ne-a fost scris să nu ne intersectam decât o scurta perioadă . Doi oameni distruși nu vor reuși să se vindece cel puțin nu împreună .

Mă ridic de pe nisip ,îmi șterg rochița  și mă îndrept spre ieșire unde îl zăresc pe Aman , văd in ochii lui dezamăgirea și eu o simt la fel poate mai rău. Nu ar fii acceptat să rămână cu mine daca nu se simțea amenintat de altcineva și eu prefer sa îl redau libertatea decât să trăiesc cu frica,  că într-o zi va dispărea din nou.

-Lucynda , stai pe loc .
Mă opresc automat și nu mai mișc nici un mușchi probabil și inima și-a încetinit bătăile.
-De ce faci asta ,de ce renunți la noi ?
-Ai făcut-o tu înainte , eu doar ți-am oferit ceva după care tânjeai , poți să îl consideri cadou de rămas bun.
-Nu face asta , îngerașule .
-Spre deosebire de tine eu  am avut curajul să îți spun in fata , nu sa te abandonez pe o nenorocita de insula înconjurată de străini .
-Daca vrei sa te  răzbuni , uite  fac tot ce vrei doar nu mă abandona , ești tot ce mai am .

Nu mai ascult  nu mai pot , îmi simt lacrimile cum  alunecă pe obraji chiar daca m-am chinuit o grămadă să le rețin . Incep sa alerg și mă cuibăresc in brațele lui Aman , știu că nu trebuie sa fac asta dar nu știu ce să fac in momentul asta , mă simt rau și chiar am nevoie de o îmbrățișare .

-Imi pare rău Aman , poți să mă mai pedepsești o data , sau daca nu reușești lasa-ma să plec .
-Maimutico nu știi cate griji mi-am făcut , nu mai face asta te rog am crezut că ai pățit ceva .
-Vreau acasă , te rog ia-ma de aici  .
Îmi sărută fruntea de mai multe ori și nu trebuie sa  mă întorc să îmi dau seama cat de tare l-am rănit pe Gabe ,o pot simți  la naiba mi se strânge stomacul și inima se sparge la picioarele lui.
-Haide , toată lumea e îngrijorată . Mai ales Aișa nu a dormit mai deloc azi-noapte .
-Si tu ?
-Eu am știut că până nu faci un pact cu trecutul nu vei putea să te deschizi prezentului. Sper că ai rezolvat ce era de rezolvat.
-Mhh, dar nu mi-a zis nimeni că dacă iei o decizie care crezi că e corecta te va durea așa rău.
-Vom trece peste prințesa , împreună da . Nu mai ești singura in asta.

Mai arunc o privire în spate și îl văd cu mâinile în păr și cu coatele pe genunchi e la pământ și așa sunt și eu . Sper că timpul să ne vindece , daca nu vom trăi cu alegerile făcute. Mă întorc și o iau la pas știu sigur că asta e sfârșitul nostru și nu știu cum  mă simt , împăcată că am reușit să îmi duc planul până la capăt , nu pot sa fac asta . Probabil o să mă bântuie mereu întrebarea cum ar fii fost daca ? Daca ii acceptam propunerea , daca plecam cu el . Oare am fii fost fericiți? Probabil nu am sa aflu niciodată răspunsul la asta .

-Nu am sa renunț, deci poți fii sigură că ne vom întâlni în viitor.

Nu mai răspund , nu știu ce voi face de acum in colo sunt secată de sentimente si remușcări , îmi e rușine fata de Aman , cu toate că nu am nici o relație cu el și-a luat răspunderea fata de mine și eu am făcut ce nu am avut curaj atâta timp , și pentru ce . Pentru o răzbunare tâmpită , ce credeam că rezolv . Sunt o idioata in majoritatea timpului și cu toate astea nu îmi pare rău pentru ce sa întâmplat . Îl iubesc la naiba și nu știu dacă o sa reușesc să îl uit vreodată , dar îmi promit mie că voi incerca sa o fac. Mă întorc spre Aman și îl privesc se uită la mine într-un mod pe care nu pot sa îl descifrez , nu că aș fii in stare de ceva in momentul asta.

-Imi pare rău că ți-am cauzat probleme . Îmi dai o lista cu ce nu am voie sa fac și îți promit că nu o să îți încalc nici măcar o regulă.
-M-a bucur că ești bine , restul le vom rezolva bine?
-Bine .

Nu mai zic nimic nu am ce, sunt mai secată decat la primul lui abandon , și de data asta a fost decizia mea , ar trebui să mă bucur pentru că e prima dată când am reușit să îi țin piept sa îl ridic și să îl arunc la pământ exact așa cum a făcut-o și el . Dar atunci de ce nu mă simt împlinită , mi-am pierdut o parte din inima a doua oara și e mult mai dureros de data asta . Încă îi mai simt atingerile pe piele , buzele in toate locurile in care ma devorat . Îmi simt buzele umflate , și-a lăsat amprenta pe mine și oricât m-aș chinui sa nu mă mai gândesc la ce sa întâmplat nu reușesc . Drumul până la palat a fost liniștit , și se pare că nu știau foarte multi de mica mea escapada . Sau probabil nu îi interesa , nu sunt o persoana importanta niciodata nu am fost și nici nu îmi doresc  .
Ajung în camera lui , nu știu dacă asta a intenționat de la început sau cine știe trebuie să păstreze anumite aparente .

Prinde-ma de mana Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum