Mă foiesc pe scaun în timp ce îmi țin privirea fixă pe fereastră, fără să îndrăznesc a-mi întoarce nici măcar un centimetru capul.
Naiba m-a pus să merg cu el!
L-aș fi sunat pe tata să vină să mă ia, dacă ar fi reușit dimineață să pornească afurisita de mașină.
De obicei merg cu Eve, dar se mai întâmplă câteodată să mai aibă treabă prin oraș, iar atunci îl sun pe tata. Oricât de ocupat ar fi la muncă, mereu găsește o cale să-și smulgă din timp pentru a veni după mine.
Iar cu taxiul nu am mers în viața mea, ca să pot apela la această metodă.
Dacă nu are de gând să mă ducă acasă?
O fi el prietenul lui Theo, dar asta nu mă face să mă simt mai puțin în siguranță.
Foarte inteligent din partea mea să accept propunerea unui necunoscut pe care l-am cunoscut în cele mai rele împrejurimi să mă ducă acasă!
— Nu am de gând să pun în practică niciunul dintre scenariile oribile care îți trec acum prin cap, chicotește amuzat de postura mea rigidă.
— Nu știu ce să spun despre asta, mormăi evitând să-l privesc.
— De ce ai acceptat să mergi cu mine, dacă tot te gândeai la faptul că ți-aș putea face rău?
De proastă! mă cert.
Dar mai ales din cauza nesuferitului de Theo.
— De ce te-ai oferit să mă conduci?
Mă întorc în cele din urmă spre el și îl observ extrem de atent la condus.
— Ai spus că vrei să mergi acasă, ridică indolent din umeri, aruncându-mi o privire scurtă.
Oftez și încerc să scap de golul din stomac, încercând în același timp să nu mai fiu atât de paranoică.
Cu toate că este un afurisit, nu cred că ar fi în stare să îmi facă rău. În plus, deși mi-a cam zdruncinat-o, trebuie să am încredere în Theo.
— Acesta este singurul motiv? îl întreb știind că există altceva în spatele gestului său.
— Ai vorbit cu Theo? vorbește după câteva secunde în care doar a contemplat.
Știam eu!
Probabil dorește să afle ce decizie am luat. Îl sperie al naibii de tare posibilitatea ca eu să îi dau în gât. Este și normal până la urmă. Ar ajunge în închisoare.
— Da, răspund simplu, nedorind să-i dau mai multe detalii.
Îi aud respirația cum devine greoaie, se întoarce spre mine și mă fixează intens cu privirea.
— Deborah, începe el, știu că orice ți-aș spune acum despre mine nu îți va schimba părerea pe care ți-ai imprimat-o deja în minte, dar aș vrea să te rog să te mai gândești înainte de a lua o hotărâre.
— Să mă gândesc la ce? îi vorbesc înțepată. La faptul că ești un nemernic și că vrei să iau parte la mizeriile tale?
Nu știu dacă este potrivit să-i vorbesc așa, având în vedere faptul că mă aflu singură în aceeași mașină cu el, dar nu mă pot abține.
— Și Theo face același lucru, dar pe el îl aperi, mă înfruntă, încruntând ușor din sprâncene.
— Theo este prietenul meu, îi clarific.
— Iar asta înseamnă că el este nevinovat, nu-i așa?
Îmi strâng buzele furioasă.
Am acceptat să-l acopăr pe iubitul prietenei mele, deoarece nu îmi doresc ca Eve să sufere și pentru că mi-a promis că va ieși din treburile acestea.
CITEȘTI
Anxiety's Ledge
Подростковая литератураExperiențele traumatizante lasă întotdeauna cicatrici asupra sufletului și a minții. Ajunsă la vârsta de 17 ani, Deborah Sewell este încă urmărită de amintirea zile în care mama sa a fost ucisă cu sânge rece chiar în fața ochilor săi. Nimeni nu do...
