Parfum de trandafiri-editare

Capitolul 9

Victoria o privi atenta pe tanara care avea ochii inchisi si parea cuprinsa de un somn profund, din care era sigura ca nu se va trezi prea curand. Ii atinse cu o palma fruntea si astepta sa simta daca frige, insa niciun semnal de acest tip nu o instiinta ca erau probleme. 

Convinsa ca totul este in ordine, isi aranja parul, mai aprinse cateva lumanari, apoi se indrepta spre iesire, gandindu-se la un plan prin care ar fi putut sa-l ademeneasca pe Lord Nicholas. Era increzatoare in farmecul ei, in talentul de a vorbi cu barbatii si de a-i face sa-si indrepte gandurile si ochii spre ea. Nici de aceasta data nu credea ca va da gres, fiindca altele precedente o facura sa simta cat de puternica era in fata barbatilor atunci cand venea vorba sa-i ispiteasca.

Cu o statura migniona, precum celelalte fete, Victoria avea un magnetism care putea cuprinde orice barbat ce isi dorea alaturi de el o femeie ca ea. Era atat de sigura pe ea si pe ce se va intampla, iar gandul ca Lordul arata extrem de senzual si de puternic o incanta si mai mult. Poate chiar seara aceea s-ar fi sfarsit in favorul amandurora. 

Holul se lumina cand picioarele ei atinsera podeaua din marmura, iar o sclipire a geamurilor ii dadu de inteles ca era zona potrivita. Scarile din capatul holului o asteptau, iar ea inspira adanc, apoi parcurse drumul pe care il avea pana la camera barbatului. Nu era sigura ca va gasi locul, insa era atat de hotarata sa recurga la fapte, incat nu o interesa foarte mult o posibila greseala. 

Urmari fiecare usa in parte, schitand mental camerele ce se aflau dincolo de materialul dur din lemn, pana observa nu foarte departe, o crapatura a uneia dintre ele, prin care o raza de lumina iesea nestingherita in bezna. Era in apropierea destinatiei, asa ca isi inlatura boneta si sortul, aruncandu-le la intamplare, apoi isi desfacu parul si isi descheie putin camasa usoara pe care o tinea pe sub rochia cenusie. 

-Imi permiteti, milord ?

Nu auzi nimic, asa ca repeta intrebarea si fara sa astepte iar un raspuns, se strecura in interior si inchise usa in urma ei. Nicholas ridica ochii si o recunoscu imediat, chiar daca incaperea nu era invaluita decat de lumina unui sfesnic. 

-Vino, Victoria, stii ca te asteptam si in aceasta seara. Am primit mesajul tau de azi-dimineata si ma mir cum de o tanara asa ca tine poate avea atat de mult curaj.

-Curajul ma defineste, stapane, numele meu inseamna invingator, si ce este un invingator fara curaj ?

-Hmm, frumoasa si desteapta, imi place de tine, fetito. 

-Nu sunt fetita, statura mea imi confera o imagine mai tanara, insa in realitate, am douazeci si trei de ani.

-Nu ma intereseaza aceste detalii. Scurta distanta dintre ei si ii prinse talia minuscula intre brate, apoi o privi cu dorinta, si fara sa mai astepte un cuvant, ii indeparta parul de pe umeri si incepu sa o sarute. Ea nu se distanta, ci isi lasa capul pe spate, ca sa-i faciliteze miscarile. 

-Nicholas, ma vezi o femeie atragatoare?

-Da, dar sa nu discutam acum, mai bine sa lasam linistea sa ne conduca. O saruta apasat, apoi ii indeparta rochia cu usurinta, lasand-o doar cu camasa lunga pe care o avea. 

Victoria era mai dispusa decat oricand sa incerce sa-l ademeneasca pe Lord Nicholas, caci poate in asa fel isi va castiga locul alaturi de el, la care poftise ani la randul, atunci cand il intalnise din intamplare la una dintre seratele la care fusesera amandoi invitati. 

Se lasara cuprinsi de val, pana cand ea se desprinse din stransoarea lui si ii adresa o intrebare:

-Ce s-a intamplat intre tine si Tara ? Stiu ca ai avut o cearta cu ea, si nu te poti ascunde.

-Nu e decat o servitoare proasta care are capul in alta parte, incat nu mai este deloc atenta la ce se afla in jurul ei. Ma enerveaza doar gandul la numele ei, daca ma intelegi.