Capitolul 41

261 29 8
                                    



Spre seara, cand veni vremea ca toata lumea sa fie aproape de final, Tara observa ca inca mai are cativa metri si termina. Insa, mainile si corpul parca ii intepenira pentru a doua oara in acea zi. Simti din nou acea ameteala si acea senzatie ca nu mai poate sa o scoata la capat. Nu se descuraja atat de usor si incepu din nou, pana auzi un glas destul de cunoscut in apropierea ei.

Se intoarse putin cu frica, si dupa cum credea, Lord Nickolas era in spatele sau si zambea foarte ciudat.

-Buna seara, domnisoara. Nu sunteti gata la aceasta ora? ridica el din sprancene, cu un ton curios.

-Nu inca, domnule. Mai am foarte putin.

-Dupa cum imi amintesc, trebuia sa fi terminat de mult. Imi puteti spune ce ati facut pana acum?

Incerca sa nascoceasca cat mai repede ceva plauzibil, pentru ca sub nicio forma nu dorea sa-i marturiseasca tocmai lui adevaratul motiv.

-M-am simtit putin rau si de aceea am mai pierdut din timp, dar acum mai am doar putin. Va promit ca nu se va mai intampla.

-Vom vedea, doar ca de acum in colo eu voi fi responsabil cu sarcina de a verifica daca fiecare muncitor isi face treaba cum trebuie, zise el pe un amenintator si cu o privire inghetata.

Nu mai spuse nimic, ci se indeparta fara a fi auzit, lasand-o cu ochii aproape mijiti in urma lui.

Termina si ea in sfarsit si se indeparta de lan, apropiindu-se de caruta ce avea sa o duca inapoi la conac.

Se mai scurse inca o zi din viata ei, o zi in care lacrimile ii podidira obrajii trandafirii, iar gandurile o invaluira iar in tristete.

Nu putea sa mai reziste la acea corvoada la care era supusa, destinul ii hotarase asta, iar ea era doar o simpla fiinta care trebuia sa se supuna. Era sclava propriilor ganduri, sclava propriei inimi, nu putea sa nu ascute, nu putea sa faca ce voia ea.

Era blocata, era neajutorata, era ca intr-o camera in care peretii se strangeau... Asa o facuse inima sa se simta. Era prada propriei fiinte si nimic si nimeni nu o mai putea ajuta acum...

Parfum de trandafiri-editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum