Parfum de trandafiri-editare

Capitolul 21-prima parte

Dimineata sosi foarte repede, asa ca ea isi ridica buimaca fata din pernele cele moi si isi privi reflexia in oglinda cea mica atarnata de peretele din fata sa. Nu arata diferit decat ieri sau de acum un an. I se parea ca nu se schimbase foarte mult, in afara de parul castaniu ce era acum putin mai lung, insa nu crescuse aproape deloc in inaltime si nu avea trasaturile unei fete mature. In inima ei isi dorea sa ramana vesnic un copil, insa toate acestea nu erau posibile, avand in vedere ca trecuse de varsta adolescentei. Daca s-ar fi comparat cu domnisoarele de seama ei, ar fi considerat ca arata ridicol, avand in vedere ca era micuta de statura si avea un chip angelic, aproape ireal. Ramand putin prada visarii, fata isi dadu o palma peste frunte si isi indrepta pasii spre dulap pentru a se pregati de o noua zi la fel de banala ca ziua precedenta.

Isi croi drum printre persoanele agitate de pe hol si ajunse intr-un final in bucatarie.

Deschise usa cam cu greutate si intra. Inauntru o multime de pesoane se miscau in toate partile pentru a pregati masa si tot ceea ce mai era necesar. In fata ei aparu o femeie putin durdulie, cu un par scurt si blond ce o intampina bucuroasa. 

Femeia nu avea mai mult de patruzeci de ani, insa era o fire atat de dulce si placuta, incat toti o respectau. Petrecuse in casa aceasta de mai bine de douazeci de ani,avand multa experienta si cunoscandu-i pe toti care locuiau acolo si munceau. Adesea, Mary, Tara, Victoria si Kelly o rugau sa le dea cateva sfaturi la gatit si sa le spuna povesti despre cum era conacul acum cativa ani cand stapanii nu aveau copii. Margarette, caci asa ii era numele, era incantata sa-si depene amintirile si sa le ajute pe fete.

Cand ajunsese ea aici, doamna Jane il nascuse pe Alexander si o rugase pe ea sa-i fie bona. Femeia acceptase cu bucurie propunerea stapanei si il ingrijise pe baiat de parca ar fi fost copilul sau.

Acum era nespus de bucuroasa ca o avea pe Tara in fata sa, pentru a putea sa-i ureze o zi de nastere cat mai frumoasa.

-Buna dimineata, Margarette, rosti ea si o imbratisa pe femeia cea grasuta.

-Tara, draga mea, sa ai o zi de nastere cat mai frumoasa, iar toate dorintele sa ti se implineasca ! ii ura ea si se retrase timida intr-o parte pentru a le lasa loc si celorlalte fete.

-Iti multumesc din tot sufletul, Margarette. Cat ma bucur ca nu ai uitat de aniversarea mea.

In spatele femeii, la numai doi metri, Mary, Victoria si Kelly zambeau si o priveau pe sarbatorita cu admiratie. Ii urara si ele pe rand tot ce era mai bun, dupa care, Kelly ii acoperi ochii Tarei pentru a nu mai vede nimic.

-Ce se intampla? spuse ea nedumerita. Nu pot sa vad ! Fetelor, ce faceti?

-Asteapta putin, draga mea, vei vedea. Sper sa-ti placa !

Cand ochii ii fura din nou invaluiti de lumina, ramase foarte surprinsa. Pe o masuta, in fata sa, se afla un tort pe un nivel, ce avea o culoare foarte frumoasa de roz pal. Avea un miros atat de placut si dupa felul cum arata avea un gust delicious. Pe o parte laterala se afla un mic trandafir rosu ce ii amintea fetei de foarte multe lucruri placute. Il lua cu grija printre degete si il duse la ureche, apoi se intoarse catre prietenele sale si rosti entuziasmata:

-Va multumesc din tot sufletul pentru ce ati facut pentru mine, insa nu era necesar ! Va sunt recunoscatoare ca sunteti aici cu mine, in aceasta zi ! Asta este tot ceea ce conteaza. Cu cateva lacrimi de emotie in ochii caprui si sclipitori, Tara le imbratisa cu multa caldura si se retrase pentru a ajuta la pregatirea mesei.

Dupa ce fusese imbratisata cu cadura si recunostinta de sarbatorita, Margarette afisa pe fata putin rotunjoara o urma de veselie care fu urmata de tristete. Ea nu avusese niciodata parte de asa ceva, iar parintii sai, ei bine... Nu-i cunoscuse niciodata...

Totusi, pentru a nu strica momentul cel frumos, isi indrepta privirea cea blanda spre Tara ce avea o fata foarte senina, pe care radia un zambet fermecator.

Dandu-si seama ca timpul se scurge foarte repede, ele se apucara de munca si pasira in curand spre salon pentru micul-dejun.

Ca in fiecare dimineata, stapanii le asteptau in liniste, fiecare la locurile sale. Tara nu indraznea sa-si avante privirea prin incapere, ci se concentra pe servirea mesei.

Alexander si Nickolas se aflau in capatul mesei, stand unul langa celalalt si discutand in soapta.

Dupa ce termina de aranjat tot ce trebuia, fata fu intrerupta din mersul ei catre usa de catre Lady Rosalinde:

-Tara, sa vii la mine in camera dupa ce voi termina de mancat. Te astept fiindca trebuie sa-ti dau ceva de facut. Vorbise atat de raspicat, incat numai la auzul galsului sau, fetei i s-a facut teama.

-Desigur, domnisoara, sopti ea si abia putu fi auzita.

Iesi in cea mai mare graba din camera si isi continua drumul spre holul pustiu. Oare ce dorea Lady Rosalinde?

Tanara domnisoara era atat de neinteleasa cateodata, iar Tarei ii era foarte greu sa-si dea seama daca este trista sau vesela. Fata sa avea de cele mai multe ori o expresie neutra, iar cand schita un zambet, acesta parea mai mult fortat. Se vedea foarte clar ca Lady Rosalinde era plictisita de tot ceea ce o inconjura de la intoarcerea din Italia. Nimic nu o mai incanta atat de mult, iar pe toti ii trata cu indiferenta, raspunzandu-le scurt si foarte taios.

Pe de alta parte, mai avea momentele sale de bucurie, atunci cand servea ceaiul cu cate o domnisoara care venea la ea sau se plimba prin gradina. Nu parea mereu in largul sau, iar de cele mai multe ori Tara o evita. Isi amintea in totdeauna de intamplarea nefericita cand Victoria varsase farfuria cu mancare pe ea si fusese izgonita de acolo.

Oare acum ce mai dorea? Ce treaba avea cu Tara? In gandul sau spera sa fie ceva de bine. Un singur lucru ii era clar, Rosalinde semana perfect cu varul sau, Nickolas, iar amandoi trebuiau evitati.

Masa lua sfarsit in curand, iar ca de obicei, stapanii parasira incaperea pentru a-i lasa pe servitori sa curate in urma lor.

Tara se furisase din incaperea plina de slujnici imediat dupa terminase de strans, isi aranja putin rochia sifonata si strabatu in graba holul spre incaperea unde se afla Rose.

Lady Rosalinde nu avea camera la etaj impreuna cu restul familiei, ci prefera sa stea intr-o incapere din capatul holului de jos, ceea ce-i dadu un avantaj Tarei pentru ca nu era novoita de dea de domnul Nickolas sau de Alexander.

In cateva minute se afla in fata usii stapanei si ciocani incet pana primi un raspuns. Intra putin sfioasa si inchise bucata cea masiva din lemn in urma sa.

-Domnisoara Rosalinde, am ajuns. Va cer iertare pentru intarziere, insa a trebuit sa termin de strans masa.

-Atunci cand te chem vreau sa vii la timp ! Nu am toata ziua la dispozitie pentru a te astepta pe tine. Esti foarte iresponabila ! Tonalitatea cu care rostea toate aceste cuvinte era ridicata, ceea ce o facu pe Tara sa-si doreasca sa nu fii venit. Mica printesa isi dadea acum aere in fata ei, fiind foarte aroganta din priviri, fiindca de cand intrase o sageta puternic gata sa o inghita.

-Va asigur ca nu se va mai intampla.

-Vom vedea daca te vei tine de cuvant, insa acum am alta treaba decat sa ma cert cu tine. Spunand acestea, Lady Roaslinde se intoarse spre patul sau cu baldachin si atinse o rochie superba din matase albastra. Arata splendid, iar volanasele de la maneci erau foarte elegante. Dupa ce i-o intinse, ii inmana si o pereche foarte frumoasa de pantofi ce aveau aceeasi nuanta.

Tara ramase pret de o clipa, privind lucrurile acelea, dupa care Rosalinde spuse raspicat :

-Trebuie sa fie gata pana diseara. Ai grija sa speli rochia si sa lustruiesti pantofii. Prietenii mei se intorc in seara acesta din calatorie, iar eu nu permit cat tu sa intarzii ! Sa fie gata la timp ! M-ai inteles?

-Da, domnisoara. Ma doriti ceva?

-Nu, acum te poti retrage. Am ore si trebuie sa ma grabesc.

-Cum doriti, milady.

Parasi in graba incaperea in care avea senzatia neplacuta de sufocare din cauza tensiunii dintre ea si stapana sa. Cu cat se furisa mai repede afara, cu atat era mai bine.