Cand imbratisarea se mai slabi, fata in cauza isi ridica trupul micut de pe salteaua alba si pasi neincrezatoare spre masuta din fata sa. Dupa ce aprinse o alta lumanare, cauta in graba un creion si o bucata de hartie si scrise apasat cateva cuvinte.
Mary nu reusi sa observe nimic, iar Tara indoi hartiuta si o puse in buzunarul hainei.
-Ma duc la stapanul Alexander ! spuse ea si isi ridica fruntea.
Pasii ei se auzeau foarte slab pe holul pustiu pe care il strabatea in graba. Nu se mai opri sa dea vreo explicatie prietenei sale, deoarece era hotarata sa-si duca pana la capat misiunea.
Ajunsa la etaj, aproape de incaperea lordului, isi aranja cateva dintre suvitele buclucase si respira adanc inainte de a-si face cunoscuta prezenta printr-un ciocanit usor pe materialul dur din lemn.
Auzind cateva cuvinte de pe partea cealalta a camerei, fata deschise cu timiditate usa si strabatu cativa metri care o desparteau de stapan.
Acesta avea o fata obosita si putin nostalgica, dar asta nu o impiedica sa spuna pentru ce venise.
-Ma iertati ca va deranjez, stapane, insa astazi m-ati rugat ceva. Si este pregatit. Uitati o hartie pe care este scrisa adresa domnisoarei Dianne Rowell, tanara cu care ati dansat dumneavoastra la bal.
Mainile ii tremurau puternic, iar o usoara urma de nesiguranta se putea citi in ochii ei, ce sclipeau in lumina obscura a camerei barbatului.
-Va multumesc mult, domnisoara Tara ! Insa ar fi o problema. Nu stiu daca v-am spus, dar nu as dori ca parintii sau oricare alta persoana din aceasta casa sa afle. Va rog mult, puteti sa ma mai ajutati?
-Desigur, ce as putea sa mai fac pentru dumneavoastra?
-Dupa ce eu termin de scris, ati putea sa expediati scrisoarea pentru mine? Astfel nimeni nu va stii.
-Sigur, nu este ceva foarte greu. Credeti ca maine mi-o puteti inmana?
-Maine va fi gata, iar la apus va rog sa veniti in gradina de trandafiri.
-Este o idee foarte buna, domnule ! As fi onorata sa va pot ajuta sa duceti la capat ce v-ati propus.
-Inca o data am placerea de a va multumi pentru gest, domnisoara. Spuse el in soapta si ii saruta delicat podul palmei aproape umede.
Culoarea vesteda a obrajilor ei se schimba instantaneu in purpuriu pal, iar inima incepu sa-i bubuie puternic in pieptul agitat. Doar cativa centimentri o mai desparteau de barbatul pentru care incepuse sa simta ceva atat de frumos, ceva ce nu mai putuse sa simta vreodata pentru nimeni.
Cand gestul lua sfarsit, mainile ii erau deja transpirate, asa ca si le retrase elegant, fara ca el sa-si dea seama. Isi mai aranja inca o data boneta albicioasa si ingaima un salut de ramas bun si iesi cat ai clipi.
Ramas singur in incaperea racoroasa, Alexander isi misca trupul obosit spre pat si se aseza comod pe acesta, reusind sa se gandeasca la momentul care tocmai se sfarsise.
De ce ii sarutase mana dreapta acestei slujinice? De ce putea sa aiba atata incredere in ea cum nu putea sa aiba in nimeni altcineva? Era atat de speciala pentru el, era atat de importanta EA? ...
Isi sprijini fata intre palmele usor transpirate si ofta prelung, pentru ca dintr-o data incepu sa se simta incomod la gandul ca a putut sa faca una ca asta. In acel moment ar fi trebuit sa-si vada de treaba sa, fara o mai implice pe Tara in planul sau de a o cunoaste pe Lady Dianne Rowell.
Daca lord Lucien avea sa afle vreodata, o va trage pe ea la raspundere, iar pretul pe care il va plati nu va unul suportabil.
La gandul ca ar putea sa-i faca probleme, incremeni si incerca sa-si alunge sentimentele de teama ce il napusteau.
Isi trase patura pana deasupra capului dupa ce stinse cele cateva lumanari si incerca sa se cufunde in abisul lumii viselor.
In drumul spre camaruta sa, Tara reusi sa se opreasca si sa priveasca multimea de stele asezate cu grija pe bolta cereasca. Intunericul o intrista, insa teama de acesta si-o invinse de foarte multa vreme.
Un vanticel racoros reusi sa-i adie prin buclele castanii revarsate pe spatele acoperit de haina murdara de munca. Isi dezlega boneta si o lua in brate.
Se uita tacuta printre perdeaua geamului si suspina dintr-o data la vederea unei mici luminite din gradina. Pesemne ca era vreun slujitor cu un felinar.
Mintea nu reusi nici macar o secunda sa se concentreze asupra imaginii putin neobisnuite, asa ca isi indrepta privirea obosita spre holul pustiu.
Isi continua agale drumul, frecandu-si palmele in speranta ca va putea sa gaseasca o solutie pentru situatia in care se afla. Era ceva greu de indeplinit, iar cu starea ei de spirit ii era imposibil sa mai mediteze...
Mintea si inima ei zburau la altceva, iar toate i se pareau atat de sumbre, de tacute, de ciudate...
Continua sa priveasca pe fereastra mijindu-si ochii obositi. Luminita se indeparta foarte incet, iar in razele pe care felinarul le arunca in jur putea sa observe cateva pete rosiatice. Dintr-o data isi facu curaj si observa mai indeaproape totul, nu era obisnuit la o ora asa tarzie, iar ea nu intelegea cine ar putea fi faptasul.
Auzi niste sunete ciudate venite din partea aceea, iar primul gand fu sa deschida usa din apropiere pentru a se indrepta intr-acolo.
Cu putina teama in inima, isi inclesta degetele reci pe clanta usii, urmand sa o deschida fara a face niciun fel de zgomot care ar putea trezi banuieli cuiva.
Odata ce reusi sa se strecoare in noapte, aprinse lumanarea ce o tinea in buzunarul sortului si cobori cele cateva trepte care o desparteau de gradina. Cu pasi marunti merse spre locul cu pricina, reusind sa-si ascunda teama pe cat putu.
Lumina era din ce in ce mai aproape, asa ca se hotari sa-si ascunda trupul micut in spatele unui gardut viu, in speranta ca va putea observa totul fara sa fie vazuta. Ochii si-i atinti spre razele galbui, distingand o silueta masculina ce statea teapana si in genunchi.
Din cauza intunericului, misiunea de a descoperi persoana aceea devenea din ce in ce mai grea.
Dintr-o data, auzi niste sunete fara noima ce veneau fara incetare din partea aceea, iar privirea i se concentra mai bine spre barbat.
Acesta se ridica brusc si se intoarse inspre ea, insa fara a o vedea.
Chipul lui incepea sa se contureze din ce in ce mai bine in razele palide, iar Tara scoase un icnet la descoperirea trasaturilor lui ce il dadeau de gol.
CITEȘTI
Parfum de trandafiri-editare
Ficción General-Singurul lucru de care imi voi aminti pana la moarte va fi locul unde ne-am intalnit prima data, locul unde mi-ai spus prima data cine esti cu adevarat, locul unde am fost imbatat de parfumul ametitor al petalelor de trandafiri, locul unde prima da...
