Zilele treceau precum un gand, iar servitorii familiei de Winter erau pregatiti pentru ziua balului in cinstea Lordului Alexander.
De asmenea, decoratiunile aratau minunat, sala era superb aranjata, iar la geamuri cateva draperii voalate lasau razele soarelui de iulie sa patrunda prin ele.
Mesele erau aranjate elegant, iar pe ele se puteau observa cateva sfesnice ce permiteau putina lumina in sala cea mare.
In aer, se simtea o aroma placuta de trandafiri si liliac, ce facea ca totul sa fie mai frumos si mai minunat.
Tarei ii revenise sarcina de a se ocupa de invitati, adica de a trimite scrisori tuturor nobililor din Londra, tuturor rudelor si prietenilor baiatului. Nu i se paruse o treaba foarte usoara, deoarece erau foarte multe persoane, iar plicurile trebuiau sa arate spectaculos, asa ca fata se gandi sa adauge o culoare de roz pal si cate o mica floare la unul din colturi.
Mary si Victoria se ocupasera de aranjatul florilor pe mese si de mancaruri, consultand retetele de prajituri ale lui Margarette. Femeia se oferi cu cea mai mare placere sa le ajute, dandu-le niste sfaturi folositoare pe care fetele le utilizara in munca lor.
Toate iesira exact cum isi dorise contele. Erau atat de elegante si frumoase, incat acesta nu-si putu stapani un zambet cand le observa.
Le multumi tuturor celor implicate si le promise cativa banuti in plus.
Tara se bucura in sinea sa pentru balul organizat in cinstea lui Alexander, deoarece avea ocazia unica de a participa si ea.
Fiind un bal mascat, asa cum era obiceiul in fiecare an, se putea strecura foarte usor in incaperea plina de oaspeti fara sa fie recunoscuta.
Dar cea mai mare problema a sa era imbracamintea... Nu avea decat doua rochii urate si uzate de o culoare cenusie si niste pantofi de munca, ce nu erau corespunzatori unui astfel de eveniment.
Poate alta data...
Dar un gand ii strafulgera prin minte... Putea sa deschida cufarul mamei sale si sa gaseasca vreun material pe care sa-l transforme intr-o rochie... Ceva simplu care sa nu fie observat, ceva modest care sa reflecte personalitatea sa...
Spre seara, cand toti se retrasera in camerele sale, Tara pasi cu greutate spre micuta sa incapere, avand in minte numai ziua balului care se apropia.
Holul era pustiu si linistit, fiind lipsit de orice urma de agiatie, asa ca ea isi putea continua drumul spre camera fara sa fie nevoita sa dea nas in nas cu cineva.
Dar cand sa fie aproape de camera sa, insa, simti cum incheietura mainii drepte ii este stransa cu putere de o forta necunoscuta.
Isi intoarse nedumerita capul si clipi obosita cand observa persoana din spatele sau. Mary ii zambi si fara sa mai spuna ceva, ii facu semn acesteia sa o urmeze.
Tara se conforma si i se alatura prietenei sale care pasea ferm in directia opusa. Aproape ca o tari pe fata pana la o usa secreta ascunsa de restul servitorilor, aflandu-se intr-un capat indepartat al holului pe care Tara nu-l strabatuse nicioadata. Stia ca nu avea voie sa intre acolo, dar dupa expresia foarte senina a prietenei sale, isi dadu seama ca nu se va intampla nimic rau.
Privi putin confuza imprejur si la indemnul lui Mary, deschise usita cu un scartait slab, lasand-o apoi sa se inchida si sa le cufunde din nou in bezna.
Incerca sa scoata macar un sunet, dar degetul firav al lui Mary ii opri imediat buzele sa se desparta.
-Sssstt...nu trebuie spui nimic. Te poate auzi cineva! ii spuse ea pe un ton calm si soptit.
-In regula, dar ce facem aici?
-Asteapta si vei vedea.
O trase de mana prin incaperea obscura, iar cu cealalta mana libera aprinse un felinar.
Tara se apropie de ea si o stranse si mai mult de incheieturi, fiindca panica incepuse sa-si faca salas in inima sa ce batea puternic.
Reusind sa simta reactia prietenei sale care o urma, Mary isi dadu seama ca Tara era putin speriata, insa ii sopti imediat ceva linistitor, asigurand-o ca totul va fi bine.
Mersera cateva minute prin locul acela sumbru, pana cand Mary se opri in fata unor scari din lemn ce urcau pana sus, intr-o incapere prafuita si plina de cutii si obiecte vechi.
Uitandu-se atenta prin jur, Tara putea distinge o multime de lucruri peste care timpul isi lasase amprenta. Erau atat de ponosite si acoperite de un strat destul de gros de o culoare cenusie.
Mary lasa felinarul pe podeaua care scartaia si se apuca sa deschida o lada veche aflata in capatul camerei.
Dupa felul cum arata locul acela, fetele isi dadura singure seama ca se aflau in podul casei in care, cu siguranta, nu mai calcase nimeni de ani intregi.
Mary pipai lada din lemn cu mainile putin tremurande, iar curiozitatea o impinse sa ii deschida incuietoarea si sa priveasca inauntrul sau.
Mirarea nu inceta sa apara pe fetele palide ale fetelor atunci cand observara o multime de lucruri foarte frumose asezate cu grija unul langa calalalt.
Parfumuri scumpe raspandeau un miros placut in aerul inchis al podului, iar cateva rochii din matase si dantela dadeau parca o pata de culoare incaperii intunecoase.
Apropiara si mai mult felinarul de continutul cufarului si putura observa o multime de scrisori ce miroseau a levantica, fiind legate cu o panglica rosie.
Scotocira prin cutie, cautand parca ceva anume, iar intr-un final, Tara scoase un icnet de surprindere la vederea a ceva minunat care ii atrase atentia in mod deosebit...
CITEȘTI
Parfum de trandafiri-editare
Художественная проза-Singurul lucru de care imi voi aminti pana la moarte va fi locul unde ne-am intalnit prima data, locul unde mi-ai spus prima data cine esti cu adevarat, locul unde am fost imbatat de parfumul ametitor al petalelor de trandafiri, locul unde prima da...
