Alexander se indrepta cu pasi hotarati spre camera din apropierea terminarii holului. Batu la una dintre usi cu putere, iar cand persoana cautata deschise, intra si nu mai spuse nimic, astupandu-i gura.
-Mary, trebuie sa ma ajuti. Nu pot da de domnisoara Tara sub niciun chip. O caut de doua zile si nu este nicaieri prin casa.
Tanara ofta si cu cateva lacrimi se aseza pe pat cu fata inspre el.
-Nu mai suport, saraca de ea... sigur ca a patit ceva. O cautam cu totii si nu o mai gasim. Camera ii este deschisa, lucrurile ii sunt acolo si nimeni nu stie unde s-ar fi putut afla. Am intrebat muncitorii, grajdarii, bucatarul si nimeni nu are nici cea mai vaga idee unde ar putea fi sau ce ar fi putut sa se intample cu ea.
-Oh, Doamne ! Asta este un lucru cu adevarat grav ! Daca este in pericul de moarte ?! incerca sa-si calmeze inima ce ii batea precum un clopot si se aseza si el langa tanara ce plangea usor in palme.
-Ce am putea face, stapane? Nimeni nu trebuie sa stie ce se intampla, pentru ca va avea probleme serioase.
-Bine, dar nu cred ca este indicat sa tin asta secret. In fond, ar putea fi vorba de o rapire si toti trebuie anuntati. Nu crezi asta, domnisoara Mary?
-Daca spuneti dumneavoastra, stapane...
Tacu si ea, lasandu-se prada linistii ca de mormant.
-Ma veti ajuta sa o gasesc? zise el si isi lasa capul in jos precum un baiat timid ce ii marturiseste unei fete cat de mult tine la ea.
-Sigur ca da, milord. Insa cum as putea eu, o fata, sa va ajut sa o gasiti? Saraca mea Tara. Oh, Doamne !
-Vom gasi noi o solutie. Voi vorbi si cu Nick, iar dupa ora cinei ne vom vedea toti trei in curtea din spate, acolo unde mai obisnuieste Rose sa ia ceaiul de ora cinci dupa-amiaza.
-Am inteles, domnule. Sper din tot sufletul sa o gasim... Nu stiu ce as putea sa ma fac fara micuta de ea. I-am fost ca o mama de cand a venit.
Impresionat si totodata mirat de atitudinea atat de protectiva a fetei, Alexander ofta si incerca sa-si concentreze mintea spre ce avea de facut pentru a o gasi pe fata pentru care inima ii batea mai tare si mai frumos ca niciodata.
***
O impinse de mijloc foarte brutal in una dintre incaperile aflate la primul etaj, iar cand isi ridica trupul micut de pe podeaua acoperita de un covor putin mai moale, ochii observara cum usa este trantita cu aceeasi forta si inchisa in urma cu cheia.
Ii era mai groaza ca niciodata, fiindca spusele barbatului de mai devreme ii amintira de un vis teribil pe care dorea sa il uite cu orice chip.
Ea imbracata intr-o rochie alba, patata de sange si cu un cutit murdar in mana dreapta, pasind cu inima cat un purice pe holul slab luminat, care ar fi putut-o conduce spre evadare...
Indeparta numai decat acest gand bolnav ce nu o facea decat sa tremure frica.
Palmele ii erau umede, picioarele goale erai sloi, zdreanta de pe ea statea sa cada si tot corpul ii era invaluit intr-un puternic strigat de durere interioara.
Capul o durea ingrozitor, dat fiind faptul ca fusese izbita de perete mai devreme. Isi fixa privirea spre un scaun din partea alaturata a patului, iar ochii i se marira precum cepele cand observara o imbracaminte pe care nu ar fi putut-o purta vreodata. Era atat de sumara si totodata ii dadea o senzatie de greata. Nici daca va trebui sa moara pentru asta, nu va purta asa ceva.
CITEȘTI
Parfum de trandafiri-editare
General Fiction-Singurul lucru de care imi voi aminti pana la moarte va fi locul unde ne-am intalnit prima data, locul unde mi-ai spus prima data cine esti cu adevarat, locul unde am fost imbatat de parfumul ametitor al petalelor de trandafiri, locul unde prima da...
