Parfum de trandafiri-editare

Capitolul 4

Alexander se scufunda in apa fierbinte din cada aflata in camera sa, incercand sa-si limpezeasca gandurile in acest mod. Situatia anterioara de maniera ciudata il daduse putin peste cap. Inca se straduia sa-si explice siesi de ce nu facuse fata imboldului si actionase fara cap. Acum, probabil, tanara se speriase, iar sansa lui de a-i vorbi se spulberase. Dar totodata, sentimentul placut pe care il avea cand se afla in preajma ei nu ar fi putut fi amplificat in alt fel. 

Un ciocanit slab ii vesti ca o persoana asteapta de partea cealalta a usii, asa ca ii ingadui sa intre. Nu putu vedea prin draperia care il proteja, insa o senzatie de neliniste il cuprinde in momentul in care vocea subtirica isi facu simtita prezenta. 

-Milord, v-am mai adus doua prosoape in caz de nevoie si sper ca nu este o problema pana acum. Tara lasa materialele in apropierea paravanului care il ascundea si parasi in graba locul unde tensiunea se resimtea profund. 

Alexander nu mai scoase nici un sunet, ci doar se multumi sa-i asculte glasul frumos. Nu intelegea cum se poate intampla ca intr-un moment in care si-o proiectase in gand, ea sa si apara la usa lui. Probabil ca exista totusi o legatura intre mintile lor sau era doar o simpla coincidenta, insa el niciodata nu crezuse in coincidente...

Iesi grabit din apa inca aburinda si se imbraca in haine curate asezate pe unul dintre scaune . Isi aranja camasa, apoi vesta si pleca din camera sa, dar nu inainte sa sune din clopotel pentru a fi anuntat unul dintre servitori ca trebuie sa vina si sa goleasca apa ramasa. 

Holul era pustiu, iar el isi monitoriza fiecare pas, ajungand intr-un final in fata unei incaperi a carei usa deschisa il chema. Inauntru, sora lui impreuna cu doamna Amelie il asteptau tacute. Avea lectie de pian, insa cheful sau nu era deloc proportional cu interesul pe care trebuia sa il acorde acelui instrument. Se aseza pe un scaunel, dar nu inainte de a-si oferi scuzele ca intarziase, si cu grija apasa pe clape, dar fara sa urmeze intocmai partitura de pe suportul din fata lui. 

-Alexander, ce se intampla cu tine? 

Trezit ca dintr-o reverie, tanarul privi la femeia suparata care avea mainile infasurate la piept, avand pe chip o incretitura a fruntii. 

-Nu ma simt in apele mele astazi, doamna! Cred ca am putea tine maine lectia, as dori sa fiu putin mai linistit. Latura explicativa a replicii lui nu ajuta deloc la imbunatatirea situatiei, ba mai rau, o determina pe profesoara sa se apropie de el si sa-l mustre.

Vizibil deranjata de situatia produsa din lipsa de atentie a lordului, doamna Amelie ii remarca, pufnind apasat: 

-Alexander, nu exista posibilitatea de a alege ! De atata timp avem lectie in acest interval, si nu putem acum sa amanam doar pentru ca tu nu te simti in regula. Cred ca un adevarat profesionist isi invinge aceste stari psihice si trece la actiune, fara a se lasa controlat de incarcatura emotionala. 

Replica ei putin acida nu il facu decat sa se scarbeasca si mai mult de ea, intrucat nu o avusese niciodata la inima pe aceasta femeie. Facea parte din putinii oameni pe care el nu ii agrea, si doar din cauza ca nu reprezentau nimic pozitiv in viziunea lui. Totusi, calmul pe care de fiecare data si-l mentinuse triumfa, si calcandu-si peste impedimentul afectiv, barbatul isi continua lectia, dar cu mai multa concentrare.

Tara incalta o pereche de cizme din cauciuc, isi aseza mai bine boneta pe cap, indesand firele naravase sub ea si iesi pe partea din spate a usii de la bucatarie, pentru a parcurge drumul pana la grajduri. Trebuia sa ajunga in partea opusa gradinii, la o distanta putin mai mare de conac, intrucat mirosul neplacut se raspandea adesea pe o intindere vasta, iar locatia indepartata ar fi putut preveni acest incident.