O alta zi, o alta incercare de a nu se mai gandi... Si cu toate acestea era tot mai ganditoare pe zi ce trecea, fiecare clipa in care il zarea, fie si de la departare ii apasa inima precum o piatra.
Dar nu mai putea sa faca nimic impotriva sentimentelor care pusesera stapanire pe ea. Inima incepuse sa-i dicteze, si de data aceasta era hotarata sa o asculte, chiar daca acest lucru ii va aduce multa suferinta si poate chiar si moarte launtrica...
A doua zi, dupa rutina obisnuita, fata observa o bucata galbuie de hartie pe care erau scrise cateva cuvinte : "Vino in sala din capatul holului. Domnul Lucien doreste sa ne vorbeasca. "
Cu siguranta cea care scrisese toate acestea era Mary, iar ea se indrepta grabita intr-acolo.
Ajunsa la locul cu pricina, observa si chipul prietenei sale care era aseazata in linie si il astepta in liniste pe stapanul ce intarzia ca de fiecare data.
Usa incaperii se deschise, iar un barbat imbracat elegant intra, insotit de Lord Lucien.
Cei doi se oprira in fata celor adunati, iar stapanul rosti puternic :
-De maine incepe seceratul graului, asa ca daca vreunul dintre voi doreste sa castige mai multi bani, poate sa ma informeze si va fi trecut pe o lista. Mai avem nevoie de cativa muncitori, fiindca unii dintre ei s-au imbolvanit.
Auzind spusele lui, Mary ii dadu un ghiont in umar Tarei si ii sopti subtil :
-Tu vei merge ?
-Nu sunt sigura ca stiu cum se secera graul, cred ca este o treaba pentru barbati.
-Nu este adevarat, am observat multe femei care participa la muncile campului. Asa ca ar fi bine daca am merge si noi.
-Dar tu mai ai de ingrijit si la grajduri... Este atat de multa munca...
-Nu, nu mai am. Au gasit pe altcineva care sa se ocupe si sa-mi tina locul. Si-au dat in sfarsit seama ca nu este treaba pentru o femeie, spuse tanara si zambi.
-Ma voi mai gandi, nu stiu sigur daca as putea sa fac asa ceva.
-Daca iti doresti mai multi banuti, trebuie...
-Bine, atunci voi veni. Apoi se intoarse spre barbatul care detinea lista cu cei care voiau sa se inscrie si spuse : Si eu imi doresc, domnule !
-Excelent, completa barbatul cu pricina. De maine, la ora sase fara un sfert sa fiti in fata casei. Voi ruga pe cineva sa vina cu o caruta sa va ia, fiindca lanul este undeva in partea de sud a mosiei si este drum lung. Acum va puteti retrage la treburile voastre.
Privindu-se una pe cealalta, fetele parasira camera cu pricina si se indreptara spre bucatarie, continuandu-si munca.
Cand orele de lucru se terminara, Tara si Mary intrara istovite in camera in care isi petrecura si seara precedenta si se aseazara in patul rece, continuand sa se priveasca.
Pentru moment, tanara in a carei camera se aflau, se ridica si paru ca se uita dupa ceva :
-Ce cauti, draga mea ? i se adresa Mary ingandurata.
-Aveam o boneta alba putin mai veche decat cea de acum, insa nu mai stiu pe unde am pus-o. Am cautat-o in dulap, in sertar... Si am nevoie de ea maine la seceris.
-Ar trebui sa o mai cauti. Sigur este pe aici, doar daca nu ai uitat-o cumva in bucatarie sau pe undeva pe unde ai facut curat.
-Posibil... Ai vrea sa ma ajuti sa o mai cautam? Daca o gasesc trebuie sa o peticesc, fiindca cusatura de sus i s-a desfacut.
-Sigur ca da.
Mary deschise dulapul Tarei si privi curioasa inauntru. Doua rochii ponosite erau agatate de niste umerase din lemn, iar un miros intepator ii infunda narile tinerei. Se simtea ca totul era vechi si trebuia curatat si innoit. Isi arunca privirea si observand o bucata alba, o scose si privi uimita.
Icni si despacheta materialul, observand ca avea ascuns sub el o casetuta incrustata cu pietricele pretioase.
Fara sa o deschida, se intoarse spre fata si i-o arata, unindu-si buzele intr-un zambet strengaresc.
-Ce credeai, draga mea ? Ca vei ascunde asta la nesfarsit?
Tara se uita aproape ingrozita la tanara de langa ea care avea in mainile fragile cadoul pe care il primise de la tanarul misterios in seara de ziua ei. Dori sa incerce sa spuna ceva, insa Mary i-o lua pe dinainte si completa:
-Domnisoara, ce este aceasta? De ce nu mi-ai spus pana acum?
-Nu am avut ocazia, imi pare rau.
-Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva ?Mie, cea care iti sunt prietena. Nu-mi vine sa cred ca nu ai putut avea incredere in mine. Sunt foarte dezamagita !
Prefacandu-se trista, tanara se intoarse, dandu-i prilej bun Tarei sa ii puna mana pe umarul drept si sa-i sopteasca:
-Am facut asta pentru ca mi-a fost prea teama, teama ca nu ma vei crede.
-Nu-mi vine sa cred ca tu gandesti asa !
Terminandu-si fraza, se indrepta din nou spre dulapul deschis si continua sa caute boneta cea ratacita in speranta ca o va gasi ascunsa pe undeva pe unde nu se uitase. Mai arunca o privire in jos, apoi inchise usile.
In urma sa, un scartait urat rasuna in incaperea cea mica, iar Tara se intoarse nervoasa spre prietena ei.
-Oh, nu o voi mai gasi niciodata ! Cum ma voi putea duce maine fara boneta?
-Stai linistita, trebuie sa fie aici.
Tara se aseza pe patul sau, apoi lua cutiuta incrustata cu pietricele in mainile tremurande si o deschide usor, lasand la iveala un colier minunat care stralucea in lumina difuza a lumanarii.
Mary se apropie de ea si lua cu mare grija obiectul sclipitor. Era atat de emotionata, incat o ruga pe tanara de langa ea sa o lase sa-l probeze.
Se ridicara impreuna, iar Mary se indrepta spre oglinjoara din perete si isi privi reflexia intunecata. Era atat de frumoasa...
CITEȘTI
Parfum de trandafiri-editare
General Fiction-Singurul lucru de care imi voi aminti pana la moarte va fi locul unde ne-am intalnit prima data, locul unde mi-ai spus prima data cine esti cu adevarat, locul unde am fost imbatat de parfumul ametitor al petalelor de trandafiri, locul unde prima da...
