Alexander inghiti subtil in sec si se prefacu ca nu a inteles intrebarea ce-i fusese adresata.
-Alexander, repet. Iubesti pe altcineva? rosti inca o data tatal sau pe un ton ridicat.
Se mai gandi inca o data inainte de a spune ceva pentru care va regreta amarnic si ii raspunse cu jumatate de glas:
-Nu, insa nu ma simt pregatit pentru un asemenea pas.
Cu toate ca in sinea sa stia ca nu acesta este adevarul, baiatul se multumi sa rasufle usurat atunci cand Lord Lucien completa in urma sa fraza abia terminata:
-Oh, dragul meu. Nu stiu ce sa mai spun. Nici eu nu am fost pregatit cand m-am casatorit cu mama ta, insa dupa o vreme vei vedea ca vei trece si peste etapa aceasta aparent dificila.
-Imi dau seama ca dumneata nu ma intelegi, tata. Nu vreau o asemenea femeie in viata mea. De fapt, nu vreau pe nimeni.
-Nu pot sa-ti mai inteleg alegerile, fiule. Dar fie, daca tu spui asta, probabil ar fi mai bine sa te mai las o vreme sa te gandesti. Ma gandeam ca acum, la nouasprezece ani, te-ai maturizat, insa m-am inselat.
Alexander se rezuma la a nu mai spune nimic si iesi pentru a doua oara nervos din biroul slab luminat al batranului tata.
Holul intunecos ii dadea din nou o senzatie de sufocare si nu mai suporta, asa ca incepu sa faca pasi cat mai rapizi pana in camera sa.
Usa incaperii in care locuia acesta se tranti puternic de peretele tapetat, iar el se aseza pe pat. Privi pentru o secunda spatiul imens in care se afla si ceasul din peretele apropiat, care i se parea ca face un zgomot infernal.
Fara a se mai gandi, il lua din perete si il izbi cu putere in oglinda din fata sa.
Zecile de cioburi de sticla si oglinda se imprastiara cu zgmot pe covor si pe podea, iar baiatul privi la toatea acestea si suspina in gand.
"Oh, daca gandurile mele ar putea sa iasa din mine, acum toata casa nu ar mai fi in picioare. De ce trebuie sa indur eu toate acestea? De ce imi fac mama si tata una ca asta? "
Cateva minute mai tarziu, chemata parca de o voce interioara, Tara deschise panicata usa camerei lui si isi atinti privirea pe podeaua plina de bucati sparte.
Se mai uita inca o data la stapanul sau, apoi spuse cu glasul tremurand:
-Sunteti bine, domnule? Am auzit un zgomot puternic venit dinspre camera dumneavoastra si mi-am facut griji.
-Nu va faceti griji, domnisoara ! Sunt foarte bine... Doar ca am cedat putin nervos din cauza unei probleme. Acum ma puteti ajuta sa strang cioburile acestea inainte sa ma ranesc? ii raspunse el cu un calm impresionant si se ridica.
-Desigur, milord. Asteptati sa aduc o matura si un faras.
Trecura in jur de zece minute, iar tanara nu mai venea. Incepuse sa se gandeasca ca probabil s-a dus la tatal sau si i-a comunicat toata intamplarea, dar fu intrerupt cand usa se deschise iar.
-In sfarsit am gasit-o. Ma iertati ca am zabovit atat, a trebuit sa ajut si la bucatarie.
-Nu este nicio poblema. Sper ca nu ati spus nimanui ce s-a intamplat ! Nu vreau sa afle tatal meu.
-Desigur ca nu ! Va puteti baza pe mine, spuse ea cu un suras slab, iar el incuviinta cu privirea.
Stranse tot ce era aruncat cu brutalitate pe jos, apoi rasufla cu greu, stergandu-si putina sudoare ce se afla pe fruntea sa.
-Va multumesc mult pentru ajutor, domnisoara Tara !
-Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti, milord. Este datoria mea sa curat.
Se retrase in liniste din camera stapanului sau, fara sa mai spuna nimic deoarece socul si groaza o facura sa amuteasca.
Se gandea fara incetare la momentul in care il zarise pe Alexander intr-o stare deplorabila la care nu credea vreodata ca va ajunge. In inima sa rasunau mii de voci care ii spuneau sa faca ceva, sa incerce sa afle si sa-l ajute cumva, insa ratiunea mai presus de toate ii spunea sa-si vada de treaba sa, fiindca stapanul sau isi putea rezolva si singur problemele.
Nu stia ce sa mai faca, sa-si asculte inima sau mintea....
Cu toate ca inlauntrul sau se zbateau sentimente si voci care doreau sa iasa la suprafata, tanara se hotarî sa nu le dea ascultare si sa continue ce avea de facut.
Inima ei mai putea astepta, dragostea pe care incepuse sa i-o poarte stapanului nu era reala, nimic din ce se afla in sufletul ei nu era adevarat.
CITEȘTI
Parfum de trandafiri-editare
Художественная проза-Singurul lucru de care imi voi aminti pana la moarte va fi locul unde ne-am intalnit prima data, locul unde mi-ai spus prima data cine esti cu adevarat, locul unde am fost imbatat de parfumul ametitor al petalelor de trandafiri, locul unde prima da...
