Parfum de trandafiri-editare

Capitolul 22

Toata ziua o petrecu aranjand rochia de matase si pregatind cele necesare pentru musafirii lui Rose.

Pasii neincrezatoare in incaperea stapanei si inmana hainele deja pregatite pentru a putea fi imbracate.

-Ajuta-ma cu corsetul, Tara. Strange-l cat poti de mult ! spuse ea si o privi in ochi putin nelinistita.

Fata se supuse in liniste si ii lega lui Rose panglicile de la corsetul cel alb. Cu un scancet slab, domnisoara se intoarse si ii spuse sa-i dea rochia.

Tara o ajuta si cu restul pieselor vestimentare, apoi cu pantofii cei albastrii.

Lady Rosalinde era foarte agitata si se plimba nervoasa prin camera sa, de parca ceva rau era pe cale sa se intample. Isi atinti pentru o clipa privirea in reflexia sa din oglinda si paru destul de satisfacuta de ceea ce vedea. O fata senina pudrata cu grija, buze rosii trandafirii, niste cercei de perle, un par deschis la culoare strans intr-un coc elegant cu o panglica si niste ochi caprui evidentiati de un negru foarte finut de pe pleoape.

Isi freca agitata palmele cele firave si pasi spre iesirea din camera sa. Arata perfect, dar cu toate acestea nu se simtea prea bine.

Rosalinde fu ajutata de un valet sa coboare scarile si sa astepte oaspetii in liniste in sufrageria frumos aranjata.

Un clopotel anunta venirea unor persoane, asa ca servitorii prezenti se grabira sa deschida usa principala.

Printre niste perdele, Tara putea distinge cu usurinta trasaturile unei fete insotite de un barbat. Tanara avea un par lung, usor ondulat, de o culoare caramizie, lasat liber pe spate. Purta o palarioara ce ii ajungea pana aproape de ochiul drept, iar in mana tinea un evantai. O rochie rosie din satin ii acoperea trupul mic si slabut, facand-o sa arate atat de eleganta, asortata cu o pereche de manusi albe din dantela. Buze rosii precum sangele, ochii de un albastru oceanic puteau sa taie rasuflarea oricui se uita la ei.

Langa ea se afla un barbat nu foarte in varsta, ce ii tinea cu gratie bratul si o ajuta sa mearga pana in salonasul de primire.

Era destul de abatut, dar incerca sa zambeasca si sa nu strice momentul. Purta niste haine foarte elegante, iar in mana stanga tinea un pachet invelit intr-o hartie colorata.

Nu astepta ca musafirii sa ajunga pana la canapea, caci Rosalinde sa arunca in bratele fetei si o saruta cu grija pe obrazul imbujorat.

-Elizabeth! Cat ma bucur sa te revad ! A trecut ceva timp de cand nu te-am mai vazut !

La auzul numelui musafirei, ochii Tarei se marira, iar fata ei se incrunta, scotand la iveala surprinderea acesteia. Oare aceasta distinsa doamna era Elizabeth, fata de care ii vorbise Mary cu o zi in urma? Dar nu putea fi adevarat? 

-Rose, draga mea ! Sunt atat de fericita sa te intalnesc din nou !

Zicand toate acestea, cei trei se apropiara de canapea si se asezara cu grija. Barbatul afisa un zambet putin fals si se aseza pe fotoliu in fata celor doua fete. Fara sa mai zica nimic, isi scoase pipa ce o tinea in buzunar, o aprinse, iar un miros intepator de fum se imbrastie in jur.

-Draga mea, Rose, permite-mi sa ti-l prezint pe sotul meu, Lord Peter de Limberes.

-Incantata, Lord Peter. Este o adevarata onoare sa va intalnesc. Rose ii zambi, pana observa ca acesta nici macar nu se obosise sa-si ridice privirea. Nu parea chiar genul de persoana agreabila celor din jur.

Abtinandu-se sa zica vreo prostie, Lady Rosalinde se intoarse catre prietena sa si o privi zambind.

-Si eu sunt, de asemenea, incantat ca v-am intalnit, Lady Rosalinde. Ii spuse Lord Peter dupa ce-si ridica nasul din pipa sa.