Parfum de trandafiri-editare

Capitolul 11

Nu se priveau, doar isi permiteau sa-si apropie corpurile pana in momentul in care tensiunea din atmosfera devenise insuportabila, mai ales pentru ea, deoarece orice prezenta masculina care ii atingea trupul era perceputa ca un pericol.

Trauma pe care o traise in noaptea aceea ingrozitoare de iarna o bantuia puternic in momentul in care el ii atinse spatele cu palmele calde, incercand sa o linisteasca. Fara sa-i rosteasca vreun cuvant, el simtea cum frica pusese stapanire pe fiinta ei, facand-o sa se incordeze.

Stia ca avea ceva pe suflet, ceva despre care oricum nu ar fi fost capabila sa discute cu el, un strain, insa isi dorea cu tot dinadinsul sa o poata salva din furtuna care o capturase. 

Macinata de remuscari, pe care le identificase abia dupa intamplarea neprevazuta care ii marcase viata si ii luase tot ce avea mai de pret, Tara ofta si isi cobori capul pe umarul lui, care parca asteptase acel moment de o vesnicie. Isi permise sa blocheze forta rationala care o impiedica sa traiasca clipa prezenta plina de fericire si ii spuse: 

-Alexander, ceea ce am suportat eu este mai rau decat ti-ai putea imagina... As dori sa iti pot spune, insa ma simt rusinata, dar si vinovata de tot ce s-a intamplat. Mai stii noaptea cand te intorceai acasa si m-ai gasit pe marginea drumului lesinata in zapada ?

-Cum as putea sa uit ? Am fost ingrozit, erai inghetata, tremurai si nu puteam descifra nimic din ce ingaimai, in afara de: Lasati-ma, imi doresc sa mor...  Crede-ma, in acea secunda as fi fost capabil sa ucid pe cineva, fiindca sangerai puternic si puteam observa foarte clar ca evenimentul acela nu fusese singurul din acea noapte...

Se opri pret de cateva secunde, pentru a-si aduna cuvintele, apoi se linisti si incerca sa-si formuleze fraza care i-ar fi putut fi raspuns pentru toate framantarile lui legate de ea. Era constienta ca incertitudinea in care era aflat nu ar fi ajutat ca increderea si relatia dintre ei sa sporeasca, asa ca isi lua inima in dinti si continua: 

-Mi-am pierdut parintii in urma cu un an, si de atunci locuiesc pe strazi, nu am mai avut parte de fericire din ziua in care acestia au pierit. Provin dintr-o familie saraca, care niciodata nu a facut un rau cuiva, insa din pacate, viata nu ne-a tinut partea niciodata, intrucat o boala puternica s-a napustit asupra lor, urmand apoi ca ei sa paraseasca aceasta lume pentru totdeauna. Nu am mai avut nicun sens, iar drumul pe care trebuia sa-l parcurg de una singura era unica sansa spre evadarea din acel spatiu bolnav in care nu mai regaseam nici macar o urma de speranta.

O privea atent, fara sa o intrerupa, apoi ii ridica una dintre suvite si incepu sa se joace cu ea, dupa care i-o aranja dupa ureche, ca sa-i poata vedea tristetea din ochii ei frumosi, pe care ii dorea atat de mult aproape de el.

-In noaptea aceea de cosmar, am cerut adapost unui domn mai in varsta, fiindca era tarziu, iar singura mea sansa sa nu mor inghetata sub un pod era cautarea unui loc unde as fi putut innopta. Crede-ma, am avut ratiunea intunecata, incat ma adusese la disperare si nu mai puteam sa realizez pericolul la care ma expuneam de una singura. Strainii nu iti vor oferi niciodata ceva gratis, totul are un pret, iar cel pe care l-am platit eu nu a fost unul usor de suportat... Din acea clipa, limba i se incorda, iar din incercarea de a-si duce povestea la bun sfarsit, ajunse sa termine foarte rapid, doar pentru a scapa de povara imensa care i se asternuse pe suflet precum un bolovan, pe care nu ar fi fost niciodata capabila sa-l indeparteze de una singura. Alexander, am fost violata de acel nenorocit. Mi-a luat tot, fericirea, libertatea, puritatea. Din acea seara, eu nu mai pot fi niciodata asa cum eram inainte. Oh, este numai vina mea. 

Isi ingropa chipul in camasa lui, insa se abtinu sa isi verse o lacrima, fiindca deja se expusese mai mult decat intentioase si nu dorea sa-i provoace inca o data mila.

Alexander respira putin incarcat de povestea care tocmai i se dezvaluise, si incepu sa coreleze intamplarile precedente cu aceasta destanuire. Nu se astepta nicicum la un asemenea fapt, insa acum, aflandu-se cu situatia in fata, se silea sa nu injure in barba. Tanara de langa el, vizibil afectata de cele intamplate, nu mai scotea o vorba. Trebuia cumva sa o ridice din pozitia umilitoare.