Intra val-vartej in camera obscura din capatul holului si aprinse prima lumanare pe care o gasi asezata pe masa. Lumina patrunse imediat in coltul acela, dand ragaz fetei sa o priveasca cateva clipe, ca mai apoi sa-si umezeasca ochii cu lacrimi amare. Privea undeva in gol, spre micul sertar de pe partea laterala a masutei din lemn si se gandea daca sa-l deschida sau nu.
Cand simti ca nu mai poate rezista, il deschise si scotoci alarmata dupa scrisoarea anonima pe care o primise de ziua ei de nastere. Isi limpezi cat de cat gandurile, ca mai apoi sa se aseze incet pe patul sau, lasandu-si incet capul in mainile tremurande.
Ce am facut? Alexander nu va putea niciodata sa ma ierte daca va afla ca fata de care s-a atasat atat de mult este de fapt o simpla servitoare murdara, care nu merita mai mult decat dispret si ignoranta. Oh, Doamne ! Oare voi putea sa ies din aceasta incurcatura fara sa ranesc pe cineva? Oare voi mai locui pentru multa vreme aici?
Isi repeta in gand toate acestea, iar linistea puse din nou stapanire pe ea. Strangea pe cat putea scrisoarea la pieptul sau cald, pana simti o apasare puternica si se ridica. Durerile de inima persistau din nou, iar de fiecare data cand incepeau, fata nu stia ce sa faca. Se simtea atat de rau, incat singura miscare pe care o facu fu sa ia o inghitura din cana cu apa aflata la numai mult de cativa metri.
Isi tinea cateva degete apasate foarte tare pe zona durerii si incerca sa nu se mai gandeasca.
-Tara, esti bine ? se auzi o voce familiara care tocmai ce dadea buzna in incaperea intunecata.
-Da, sunt putin mai bine acum. Insa, mai devreme am avut iar problemele acelea. Oh, oare din ce cauza se intampla toate acestea ?
-Cred ca imi pot da seama dupa privirea si fata ta ca nimic nu este bine inlauntrul sufletului tau. Asa este?
-Da, draga mea, Mary. Ma cunosti atat de bine, nu-mi vine sa cred ca iti dai mereu seama atunci cand ceva este in neregula cu mine. Da, am plans putin din cauza sentimentelor mele pentru stapanul Alexander. M-au coplesit atat de mult, iar faptul ca astazi mi-a cerut ceva ce nu pot face m-a facut sa ajung in starea aceasta. Mi-e foarte frica, Mary. Ma intelegi? zise ea, iar lacrimile ii podidira din nou obrajii catifelati deveniti acum trandafirii.
Tanara care tocmai intrase se aseza grijulie pe patul Tarei, incercand sa o ia in brate. Capul il avea asezat pe o parte a pernei pline de lacrimi, ochii inchisi si mainile impreunate.
Mary ii ridica corpul micut atat cat sa poata privi mai bine, apoi o stranse puternic la pieptul sau, iar in simpla sa incercare de a-i calma sufletul si inima tulburata, isi dadu seama ca tremuratul puse stapanire pe ea, reusind sa-i intunece orice urma de ratiune.
Tara statea ghemuita in fata prietenei sale, neputand sa mai zica nimic.
Minute in sir se scursera, iar cele doua nu se mai priveau, nici macar un sunet nu mai scoteau de teama.
Dupa ce se mai calma, Tara relua :
-Mary, cred ca Alexander este indragostit de fata de la bal, cea cu care a dansat.
-Bine, dar tu de unde stii? zise ea cu o privire curioasa, asteptand rabdatoare un raspuns din partea persoanei aflate la cativa centimentri distanta.
-Mi-am dat astazi seama, atunci cand m-a rugat sa-l informez in legatura cu domnisoara Dianne Rowell, deoarece doreste sa-i trimita o scrisoare.
-Inteleg, insa tu o cunosti pe aceasta Lady?
-Draga mea, Dianne Rowell nu exista, nu este cine crede domnul Alexander ca este ! Ma intelegi?
-Sincer sa-ti spun, nu pricep ce vrei sa spui. Imi poti explica, te rog?
-Dianne Rowell sunt eu ! Iar stapanul s-a indragostit de ea, insa ea nu exista. Ea este de fapt o simpla slujnica, o simpla fata care cu siguranta va fi aruncata afara in strada cat ai bate din palme.
-Nu, draga mea. Stai linistita, sunt sigura ca nu va fi asa ! Vom gasi amandoua o solutie si totul va fi bine, vei vedea.
-Nu stiu ce sa mai zic, deja sunt foarte speriata. Oare de ce nu am putut sa stau intr-o parte mai intunecoasa din sala? Oare de ce am acceptat sa ii ofer un dans stapanului, cu toate ca stiam ca nu este bine ceea ce fac?
-Poate ca asta este decizia pe care inima ti-a dictat-o, iar tu ai ascultat. Asta s-a intamplat, draga mea. Inima ti-a poruncit sa-l iubesti pe stapanul Alexander, iar acum tot ce poti face e sa o asculti in continuare.
-Oh, dar cum?
-Nu se poate explica in cuvinte ceea ce tu simti, pentru ca asta este dragostea.
-Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva. Nu stiu ce voi face. Sper ca va trece, ma simt diferit, simt ca totul se va ruina daca voi continua sa cred ca domnul ar putea sa simta candva la fel pentru o persoana atat de josnica asemenea mie...
-Draga mea, esti prea dura cu tine insati. Te rog, nu mai gandi asa ceva niciodata. Este adevarat ca tot ceea ce se intampla cu inima ta acum este diferit, ca nu stii ce sa faci, dar voi fi mereu langa tine pentru a te ajuta, asa ca nu-ti mai face griji.
-Da, Mary. Stiu ca vei avea grija ca eu sa fiu bine, mereu ai facut-o si iti multumesc din tot sufletul! Ce m-as fi facut fara tine? spuse ea si isi sterse cu dosul palmei cateva urme de picaturi sarate de pe obraji.
Cand imbratisarea se mai slabi, fata in cauza isi ridica trupul micut de pe salteaua alba si pasi neincrezatoare spre masuta din fata sa. Dupa ce aprinse o alta lumanare, cauta in graba un creion si o bucata de hartie si scrise apasat cateva cuvinte.
Mary nu reusi sa observe nimic, iar Tara indoi hartiuta si o puse in buzunarul hainei.
-Ma duc la stapanul Alexander, spuse ea si isi ridica fruntea !
CITEȘTI
Parfum de trandafiri-editare
Fiksi Umum-Singurul lucru de care imi voi aminti pana la moarte va fi locul unde ne-am intalnit prima data, locul unde mi-ai spus prima data cine esti cu adevarat, locul unde am fost imbatat de parfumul ametitor al petalelor de trandafiri, locul unde prima da...
