Capitolul 5

2.9K 100 4
                                    

- Emma, cred ca intru în panica, striga Anne la mine. Peste doua zile e balul de absolvire iar eu nu am rochie.

- Pfff, am uitat complet, ma incrunt  la ea. Nici eu nu am. Mergem după ore la cumpărături?

- Daaa, cu siguranță. La coafor și machiaj am făcut eu programari.

- Știam ca ma bazez pe tine, spun eu și o sărut pe obraz.

- Hei! Îmi strici machiajul, râde ea și se face ca se șterge.

Ii trag o palma jucausa peste umăr și o îmbrățișez. E asa copilăroasa, dar o iubesc.

După ore, mergem în mall și probam câteva rochii. Intr-un final eu aleg o rochie alba strânsă pe corp, cu bretele subțiri care ajunge pana sub genunchi și care are un decolteu generos conturat cu negru. O asortez cu o pereche de sandale simple negre și cu un clutch negru. Toate de la o firma scumpa.

- Arati bestial Emm, spune Anne. Este  perfecta!
- Nici tu nu ești mai prejos, îmi admir prietena ridicând din sprâncene.

Anne alesese o rochie roșie cu câteva inserții din cristale. În picioare își pusese pantofi stileto cu sclipici iar clutch-ul avea și el inserții strălucitoare. Era o ținută care o caracteriza perfect. Ea avea parul blond pana la umeri iar ochii ii erau verzi. Era mai mica de statura decât mine și avea formele mai generoase, dar făcea orice fata sa fie geloasa de felul în care arata.

- Merci, spune ea cu gura pana la urechi.

Cheltuim exagerat de mulți bani pe ținutele noastre, dar nu ne pasă. Părinții noștri au destui și oricum ei au impresia ca astfel se compenseza absenta lor.

În drum spre casa, tata ma anunta ca acasă voi avea parte de o surpriza. Nerăbdătoare, ma dau jos din mașină si alerg în casa unde o găsesc pe mama în bucătărie gătind ceva ce miroase incredibil de bine.

- Mami, te-ai întors, spun eu și sar în gatul ei.

- Iubita mea, mi-a fost dor de tine. Ma strânge în brate si ma mângâie ușor pe spate.

- Oh! Și mie.

- Ti-am pregătit o surpriza, șoptește ea după câteva momente.

- Alta? Ma desprind de ea și inspectez bucataria.

- Da, dar nu e aici. Hai în curte.

Tata deschide ușa care duce spre curtea din spate iar eu rămân fără cuvinte. În spatele  casei ma așteaptă un BMW X6 negru pe care este așezată o funda roșie imensa. Nici nu îmi dau seama când mama mi-a pus cheia în palma pentru ca nu îmi pot desprinde ochii de la ea.

- Felicitări, Emma! Pentru tot parcursul tău școlar. Suntem mândri de tine. Acesta este cadoul nostru de sfârșit de liceu.

- Nu-mi vine sa cred, spun eu printre lacrimi. Tată, ai fost de acord sa am propria mașină?

- Stai liniștită fata mea, iti voi urmari fiecare mișcare, am incorporat deja un GPS .

„Bineînțeles că a făcut asta.”  Îmi dau ochii peste cap și ma apropii de mașină. Nici nu mai contează, sunt atat de fericita încât îmi vine sa țip.

- Nu vrei sa dai o tura? Ma inghionteste mama.
- Ba da, sigur ca vreau.

Deschid usa și dau de cel mai sofisticat interior pe care l-am văzut vreodată. Zeci de butoane pe care nu sunt sigura că știu sa le folosesc, un monitor generos în bord și  un plafon panoramic în tavan.. iar butonul de start și schimbatorul sunt făcute din cristal. Ma uit buimaca in jur dar nu sunt în stare sa formulez doua cuvinte. Doamne...E perfecta...și e a meeea.

- Va mulțumesc mult, spun intr-un final.

Mama închide usa iar eu pornesc ușor pe aleea din fata casei. Nu știu încotro ma îndrept dar vreau sa ma bucur de ea.  La fix, Alex ma suna, iar eu îi răspund entuziasmata.

- Iti vine sa crezi? Am primit o mașină.

- Oh, buna și ție micuto!

- Vrei sa te scot la o plimbare?

Pauza...nu se mai aude nimic în difuzor.

- Alex? Mai ești?

- Ăăăă, da..pe mine m-ai întrebat?

Zambesc in sinea mea. Ce tont e! Bine, nici mie  nu îmi vine sa cred ce i-am propus dar sunt prea fericita ca să stric momentul. Vreau sa împărtășesc cu el asta.

- Dar pe cine altcineva? Continui eu.
- Am crezut ca...ma rog, nici nu mai contează, in cinci minute sunt gata. Iti trimit adresa.

- Ok, spun eu și închid.

Introduc adresa pe GPS și din reflex ma uit în oglinda ca sa vad cât de aranjata sunt. Am ramas îmbrăcată cu aceleași haine de la școală și cu siguranta as avea nevoie de un retuș la fata și de puțin parfum. N-am nici una, nici alta la mine, asa ca îmi înlătur orice gând care nu e binevenit in minte. Deja sunt nerăbdătoare sa îl vad.

Constat ca nu sta foarte departe de mine pentru ca în opt minute ajung la el. Casa lui e la fel de impozanta ca și a mea, ceea ce insemana ca părinții lui sunt la fel de bogați ca și ai mei, dar asta contează prea puțin.

El deja ma asteapta pe alee, îmbrăcat în pantaloni de treining și tricou. Ținuta lui e atat de simpla dar arata bestial chiar și asa. Roșesc la remarca mea, dar nu-mi iau ochii de la el.

- Hei, zice el când intra în mașină. Felicitări! Ai o mașină foarte tare. Ți se potrivește de minune. Doar ai grija, e o mașină puternica!

- Merci! sigur ca o sa am grija, ii răspund eu si zambesc sincer. Mai ca ma intind spre el sa îl sărut. Ce naiba am? Clipesc din ochi și îmi îndrept privirea în fața încercând sa ma concentrez pe altceva.

-  Se pare ca tu ai fost cea care m-a invitat în oraș pana la urma, schimba el subiectul.

Îmi strâng buzele la remarca lui și ridic din umeri.

- Asa se pare.  Unde vrei sa mergem?

El rade.

-  Tu ma scoți în oraș și tot tu ma întrebi unde mergem?

Colturile gurii mi se lasă în jos și îmi privesc unghiile degetelor așezate pe volan .

- Paaaiii....eu am vrut doar sa ma bucur cu cineva. Nu m-am gândit atat de departe.

Se întinde spre mine și îmi cuprinde bărbia cu degetele , după care ma întoarce spre el. Expresia i-a devenit serioasa și ma privește în ochi.

- Nu ai idee cat de fericit m-ai făcut pentru ca ai venit cu propunerea asta. Doar ca nu ma așteptam.

Corpul meu reacționează la atingerea lui, simțind cum ma trec fiori pe șira spinării. Palmele mi-au transpirat iar gatul îmi e uscat. Oare de ce ma simt atat de emoționată în prezenta lui?

- Știu eu un loc frumos, continua el și își retrage mana, simțind parca ce efect are asupra mea.

Incuviintez din cap și încerc sa ma destind.

- Tatal meu este mai protectiv de fel, asa ca mi-a incorporat deja un GPS. Sper ca nu mergem departe.

- Cam la douăzeci de minute de aici familia mea are o ferma. E o locație foarte sigura, nu ti s-ar întâmpla nimic rău.

- Atunci hai sa mergem.
 

ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum