Dimineață ma trezesc cu Alex lângă mine care are înconjurat bratul în jurul taliei mele si fața băgată în parul meu. Inca dorme. Încerc sa ma ridic dar este inutil, este prea greu.
- Bună dimineața frumoaso, spune el în cele din urma și deschide doar un ochi.
Zâmbește iar eu ma pierd în zâmbetul lui.
- Bună dimineața, ii răspund și ii întorc zâmbetul. As vrea sa merg la baie.
- Mmm, este urgent? Deschide ambii ochi și ma privește insistent. Ești atat de frumoasa, mai frumoasa decât te-am văzut vreodată. Asa somnoroasa in pijamaua asta transparenta.
Roșesc și trag cearceaful peste mine.
- Scuze zic eu, hainele erau pentru un week-end petrecut între fete . Nu am altceva la mine.
- Între fete? De ce ar vrea o fata sa vada asa ceva? Spune el și se se incrunta. Asa priveliște i-o oferi doar iubitului.
Îmi simt obrajii în flacari. De ce sunt asa timida în preajma lui?
- Se pare ca am revenit iar la atitudinea de băiat cuceritor? Glumesc eu. Și eu care m-am speriat aseara ca ti-ai pierdut interesul fata de mine.
- Sa îmi pierd interesul fata de tine? Ce te- a făcut sa te gândești la asta? Și cu tine nu sunt cuceritor, tot ce spun este adevărat, nu sunt doar vorbe aruncate.
- Pai aseara ai plecat asa brusc și am crezut ca fugi de mine.
Isi trece degetele pe obrazul meu iar pe mine ma trec fiori la atingerea lui.
- Am fugit pentru ca nu eram sigur de cum s-ar fi terminat seara, având în vedere ce am inceput înainte sa mergem sa îți iei lucrurile. Nu voiam sa te sperii. Îmi pare rău că ti-am lăsat alta impresie.
- Oh, spun eu. Am înțeles. Evit subiectul și ma ridic ca să merg la baie.
- În nici un caz asta nu e pijama de dormit cu fetele spune el și îl vad ridicat pe coate .
Ma întorc și ii arunc o perna în fata.
- Heeeei! Acopera-ti ochii. Ba da, este! Spun și fug la baie, râzând.
Imi fac un dus și ma gândesc la coșmarul de azinoapte. De ce nu scap de ele? Îmi dau seama ca după ce a venit Alex în camera am dormit atat de bine încât nici nu îmi amintesc de când nu s-a mai întâmplat asta. Pot oare sa ma deschid în fata lui? Oare el este altfel? Nu m-am mai simțit asa în preajma nici unui alt băiat. Nu știu ce mi se întâmplă, dar vreau sa trăiesc fiecare clipa frumoasa alaturi de el. Merit asta, trebuie sa o fac pentru mine si pentru a depasi trecutul.
El a fost atât de dragut încât sa nu mai pună întrebări despre asta. Sper sa petrecem o zi frumoasa și sa nu se lase influențat de ce auzit azinoapte. Iau gelul de dus și încep sa ma spal pe tot corpul. Cicatricea de pe abdomen este încă acolo, nu s-a vindecat, la fel ca și cicatricile de pe suflet. Daca Anne nu intra peste noi atunci, nu știu ce s-ar fi întâmplat.
Când întru în camera Alex nu mai este acolo. De Jos se aude apa curgând la baie, semn ca și el face dus. Habar nu aveam ca este o baie și jos. Ies pe balcon înfășurata doar în prosop, știind ca el nu are cum sa ma vadă și admir peisajul. Din pădure se aude ciripit de pasarele. Nu se vede nici un om în zare, doar natura care înfrumusețează fiecare colțișor din acest mic rai. La întrarea în pădure vad poteca despre care vorbea Alex și ma gândesc ca as putea alerga pe acolo. Întru în camera și caut in bagaj echipamentul de sport, știind ca l-am pus pentru ca eu nu plec nicăieri fără el. Pun pe mine o pereche de colanti cu talie inalta și o bustiera, ambele negre după care ma încalț cu pantofi sport, îmi prind parul și cobor la parter. Îl vad pe Alex la blatul din bucătărie mâncând un mar. Aproape ca se înneaca atunci când ma vede.
- Dacă toate hainele pe care le ai la tine sunt în felul asta , mai bine nu mai ieși din camera, spune el incruntat. Unde vrei sa pleci îmbrăcată asa?
Are parul ciufulit și ud de la duș și mie îmi transmite fiori pe șira spinării când îl vad fara tricou. Are pe el doar pantalonii în care a dormit. Si prin îmbrăcăminte poți sa îți dai seama ca are corpul bine lucrat, dar fără haine este altceva. Abdomenul ii este bine definit iar mușchii bratelor și ai pectoralilor ii sunt fermi.
- Ai de gând sa îmi răspunzi sau te mai holbezi mult la mine spune el și ridica din sprâncene. In coltul gurii ii apare un zâmbet.
„Profita de fiecare moment de slăbiciune. E un nenorocit. Frumos dar nenorocit” îmi spune conștiința iar eu îi dau o palma imaginara.
- Ma gândeam sa ies la alergat, am văzut poteca spre pădure, spun eu în cele din urma, evitând remarca lui. Vii și tu?
- Oh, da sigur. Stai sa pun și eu niste haine pe mine. Dar sa știi ca după, exersam mersul pe bicicleta.
- S-a făcut!
El apare imediat îmbrăcat în pantaloni scurti și tricou de alergat. Se vede ca face asta des. Are haine și incaltaminte speciale.
- Alergi des?
- Cam da. In școala generală am fost destul de bun la asta. Am chiar și câteva premii de la diferite concursuri de atletism. După ce am luat fotbalul mai în serios am renunțat la concursuri, dar tot o fac din placere. Hai sa mergem!
- Este vreun sport la care tu sa nu fi bun? Îl întreb și ne îndreptăm spre pădure.
Rade și se face ca se gândește.
- Îmi place sportul în general dar da, nu ma pricep chiar la tot. Sunt bun la călărie, fotbal, atletism și sex răspunde el și îmi face cu ochiul. Isi baga mâinile în buzunarele pantalonilor și continua sa merga nepasator.
Ma innec când aud cuvântul sex, gandindu-ma ca eu nu sunt deloc bună la asta. Încă sunt virgina și singură nu m-am satisfăcut prea des. Am încercat o data dar nu mi-a plăcut și nu am mai continuat. Eram convinsa ca primul băiat cu care voi face dragoste va fi Chriss, dar ma bucur ca nu am facut-o. El m-a presat mult timp dar niciodată nu am simțit ca era momentul potrivit. Intuiția nu m-a dezamăgit. Cred ca aveam sa sufăr mai mult dacă ma daruiam lui.
Mereu am avut ca obiectiv vârsta de 18 ani în ceea ce privește începerea vieții mele sexuale. Acum ca i-am împlinit, cred ca o voi face. Și cred ca Alex e băiatul potrivit. Sunt conștientă ca nu am nici un viitor alături de el, dar macar se poarta frumos cu mine, ma face sa ma simt apreciata și cu siguranță nu as rămâne cu resentimente.
- Deloc subtil, ma uit la el și dau din cap.
- Ce? Fiecare se lauda cu ce poate, spune mândru.
- Am fost înștiințata deja de experienta ta sexuala, îmi mut privirea de la el și ma uit gânditoare spre pădure.
- A, da? De ce nu ma mir? Rachel, nu? Ce altceva ti-a mai zis?
- Sa stau departe de tine pentru ca sunt prea buna pentru tine și pentru ca tu asta faci, cucerești fete doar pentru a le trece prin patul tău. Aleg sa ii spun adevărul pentru ca nu am nimic de pierdut.
- Și tu de ce nu o asculți? Spune el și se oprește în fata mea.
Stau puțin sa ma gândesc. Nu am putut sa ma opresc din a ma gandi la el încă din prima zi în care l-am văzut, chiar dacă toată lumea m-a îndemnat sa ma îndepărtez de el. Eu am văzut altceva în el. Vedeam ca este disperat după putina atenție din partea mea, ca abia așteaptă sa ma vadă la fel cum și eu abia așteptăm să îl vad, sa vorbim sau sa ne petrecem timpul împreună.
- Pentru ca inima mea zice altceva. Ma uit intr-o parte în timp ce rostesc aceste cuvinte. Chiar dacă mintea îmi zice sa plec, inima ma indeamna sa stau. De asta sunt acum aici.
Pornim din nou la drum iar Alex alege sa nu mai spună nimic. Probabil ca și în el este un război, la fel ca și în mine. Amândoi suntem conștienți ca non-relația asta nu duce nicăieri dar nici unul nu putem sta departe unul de celalalt
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
