Ieșim pe terasa cu vedere spre mare. Alex ma ia de mana. Se aseaza în spatele meu și îmi cuprinde umerii.
- Cu fiecare zi ce trece, ma impresionezi mai mult, îmi spune cu buzele în parul meu, în timp ce privim apusul care deja se pierde în mare.
Încep sa rad.
- De ce spui asta?
Intorc capul si il privesc. Chipul lui este senin, iar ultimele raze de soare i se plimbă prin par.
- Ești mult mai buna decât mine. Eu sunt rau. Nu cred ca as fi putut sa fiu la fel de puternic ca și tine.....Tu, m-ai iubit în cele mai întunecate clipe din viata mea.
Ma incrunt, nestiind la ce se refera.
- Când ai plecat de la mine, după ce ti-am zis toate acele lucruri....mi-am dat seama ca am greșit, dar nu am venit după tine....am pus orgoliul înaintea sentimentelor mele. Te-am indepartat si am incercat sa te ranesc. Când ti-ai revenit după accident, ma așteptam sa nu ma mai vrei în viata ta. Tu în schimb mi-ai demonstrat cât de mare și darnica este inima ta. M-ai primit înapoi în viata ta, fără sa îmi reproșezi nici măcar un sigur cuvânt.
Cuvintele lui ma emoționează. Îi sărut delicat obrazul. Ochii i se umezesc... îl vad ca și el este copleșit de emotie. Ma privește indelung, după care imi lipeste spatele de pieptul lui și ma strânge tare.
Ma întorc cu fata spre el și ii acopăr gura cu a mea. Îl sărut delicat pe buze, după care ma retrag și îmi sprijin fruntea de a sa. El își ridica mâinile și îmi cuprinde fața. Îl privesc zambindu-i cald și îmi dreg vocea. Ma îndepărtez puțin ca sa-l privesc în ochi.
- Vezi tu? Dacă ar trebui sa mai trec odată prin tot ce am trecut, doar ca să fim împreună....nu ar trebui sa ma gândesc de doua ori. Intotdeuna vei fi tu...si numai tu. Si nu stiu dacă poti sa înțelegi profunzimea dragostei mele pentru tine....sau daca cineva o poate face... Ridic din umeri....unele lucruri nu se explica, pur si simplu se simt. Uneori, în viata apare o persoana care răstoarnă tot ce știam pana atunci despre iubire. Și atunci toata viata iti este data peste cap de nu mai pricepi nimic, nu mai știi nimic, nu mai vezi nimic...o vrei doar pe ea indiferent câte obstacole îți apar în cale. Iar acea persoana, pentru mine ai fost tu.
Ma intorc iar cu spatele la el si privim amândoi spre orizont.
- Cineva care îți rămâne în minte după ani, fără sa fi comunicat, e o persoana care îți deține inima....nu crezi? Continui eu.
Il simt cum scoate aerul din piept dupa care ma trage din nou la pieptul sau si îmi saruta creștetul.
- Prima data când te-am văzut....spune cu vocea usor ragusita....am simțit ca n-am văzut niciodată ceva atat de perfect...
Închid ochii aducandu-mi aminte acel moment atat de îndepărtat dar totusi atat de real. Zambesc...
- Îmi amintesc ce mi-a trecut prin minte...mi-am zis ca trebuie sa te am sau o sa mor....
Întorc privirea spre el...și primesc acel zâmbet....da, acela care ma amețește de fiecare data. Îmi asez mana pe fața lui, iar el continua:
- Uneori doar ma uit la tine și ma întreb cum de am fost atât de norocos sa te întâlnesc. Aceea a fost cea mai buna zi din viata mea....
Imi ia mana și îmi saruta interiorul palmei.
- Vreau sa știi ca sunt recunoscător în fiecare zi din viata mea pentru ca te am. Nu pot exprima asta în cuvinte, dar sa știi ca te iubesc enorm de mult.
Ma uit în jos spre degetele noastre acum împreunate. Inelul de logodna strălucește coplesitor de frumos în lumina soarelui care apune. Un val mare de căldură ma cuprinde, gandindu-ma ca el va rămâne cu mine pentru totdeauna: par negru, ochi negri, și o inima care a pus stăpânire pe mine și pe sufletul meu fără nici o scăpare.
Și atunci se lasă tăcerea. Restul se face nevăzut. Stam îmbrățișați, cu soarele la asfințit, lasand la o parte orice gand inutil si savurând acest moment care ne-a fost dat sa îl trăim din nou împreună. Fiind doar noi doi și atat.
****
Intram inauntru, iar Alex se oferă sa îmi arate casa. Îmi spune ca putem face orice modificări îmi doresc, dar mie mi se pare totul perfect asa cum este. Hotărâm doar ca vom aduce si copiii aici si decidem ca dacă ei vor vrea sa își modifice camerele, vor fi liberi sa o facă.
Trecem pe lista ca trebuie sa cumpărăm: vesela de bucatarie, perdele la mansarda, șervețele și detergenți în baie, pământ și flori pentru gradina. E un sentiment ciudat dar familiar. Noi...ca o familie adevărată. Abia aștept sa poată veni și Mya cu Aris.
Trecem pe lângă o comodă din salon, iar ce îmi atrage atenția este o poza înrămata cu un băiețel de vreo 5 ani, alături de o femeie. O ridic și o privesc cu atenție. Alex zâmbește și mi-o ia din mana.
- Aici sunt eu cu mama mea...era ziua mea de nastere. Implinisem 6 ani, îmi explica gânditor.
Ma uit la el si din nou la poza....e ceva ce nu se leaga. Imi dau seama de asemanarea dintre el si Mya...dar mama lui? De ce imi pare atat de cunoscuta? Flash-uri din ziua accidentului îmi trec prin fața ochilor: „Esti bine?...Pari cam ranită.” Fața ei senina imi zambeste din nou. Femeia aceea? Cine este ea? Stai puțin...ma uit mai atenta la poza... „Dacă te grăbești vei reuși.” Ce? Nu cred...după inca o secunda, totul îmi este limpede. Era mama lui! Mama lui a fost cea care m-a salvat....ea m-a readus la viata. O lacrima îmi cade involuntar din ochi.
- Îmi imaginez ca a fost o persoana deosebita, ridic privirea spre Alex, sugrumata de emotie.
El lasă poza la locul ei și îmi șterge lacrima.
- Nu am vrut sa te fac sa plângi...
- Nu...este în regula...doar ca...este o poza foarte frumoasa...
*****
Aud o mașină claxonand, după care sună interfonul . Alex se duce în dreptul ușii și apasă pe un buton. Nu reușesc sa vad despre ce este vorba, cand el ma anunta:
- Au venit!
- Cine? Îl întreb confuza?
Dar chiar atunci, doua mogâldețe pline de energie intra în casa și striga din toate puterile.
- Maaaaaammmmiiiii!!!!!!
Picioarele îmi pornesc spre ei, fără sa ma mai gândesc. Lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji și simt cum toată durerea și dorul mi se scurg. În sfârșit! Un munte de iubire ma cuprinde, ca de fiecare data când ii vad. Ma las în genunchi și ii cuprind în brate. Mya plânge și ea alături de mine.
- Mami...repeta ea la nesfârșit și ma strânge tare de după gat.
- Da iubita mea, sunt aici!
Aris se desprinde de mine și zâmbește când îl vede.
- Aleeex! Striga și fuge repede în bratele lui.
Alex îl ridica în brate, iar Aris îl cuprinde de gat si il strânge. Îl vad cum preț de câteva secunde închide ochii, după care ii deschide și mimeaza un „Mulțumesc” către mine. Ochii ii sunt în lacrimi. Imi iau fetita în brate și ma apropii de cei doi. Alex ne cuprinde și pe noi în îmbrățișarea lor și o saruta pe Mya pe cap, dupa care se întoarce către mine cu ochii lui negri, in care vad doar iubire....pentru noi. Și abia acum ma simt acasă. Nu-mi mai trebuie nimic, atâta timp cât ii am pe ei.
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
