Când băieții se îndepărtează, o iau la rost pe Anne.
- Ti-am zis sa prinzi curaj ca să vorbești cu el, nu ca să bei. Ma uit spre grupul de băieți, si vad că Nate încă o fixează cu privirea.
- Nu aveam curaj altfel, promit ca nu mai beau. Nici ea nu îl slăbește din priviri iar eu sper din suflet sa nu își strice șansa care i s-a ivit.
- Haide Emm, nu mai fi atat de pisaloaga. Hai sa dansam.
Îmi dau ochii peste cap dar nu apuc sa obiectez, ca Anne ma trage deja pe ringul de dans. Ea este din cale afara de vesela și cumva îmi transmite și mie starea asta facandu-ma sa ma mai relaxez. Atmosfera e lejera și încep chiar sa ma simt bine. Ne integram rapid în grupul de fete din clasa noastră și dansam mai multe melodii. După care vine o melodie lenta... și un Nate nerăbdător în spatele lui Anne.
Ma retrag la masa și ma uit la ei ca deja au început o conversație. Anne ma privește din spatele lui Nate și îmi face semn ca totul este în regula. Abia acum ma relaxez cu adevărat și îmi iau un pahar cu apa din care beau câteva inghitituri. Îmi scot telefonul din geanta și vad ca am primit un mesaj acum cinci minute.
„Vrei sa ieși pana afara?” mi-a scris Alex.
De unde știe ca sunt aici? Îl caut cu privirea prin restaurant, dar nu îl vad nicăieri. Nu ar avea acces oricum, fiind balul liceului meu. Nu stau prea mult pe gânduri și ma duc sa o anunț pe Anne ca ies pana afara. Ea ma întreabă dacă sa vina cu mine, dar eu ii ofer o privire glaciala. Rade și se lipește din nou de Nate. Cu siguranță nu ii va mai da drumul în seara asta.
Ies afara și il zaresc. Ma asteapta în parcare, rezemat de mașina lui și arata demențial. E îmbrăcat in blugi negri rupți, tricou alb și geaca neagra de piele. Tastează ceva pe telefon, dar când ridica privirea și ma vede, îl baga în buzunar. Cu pași nesiguri ma apropi de el. Ultima noastră întâlnire nu s-a terminat prea bine.
- Emma, arati...minunat. Ești foarte frumoasa, spune el și îl vad cum expira aerul ce pare ca l-a ținut în piept.
- Iti mulțumesc, ii răspund timid și îmi fac de lucru cu lanțul de la breteaua posetei. Ce faci aici?
- Am venit sa te vad, nu e evident? Ridica el din sprâncene.
- De unde ai știut unde voi fi? Deja sunt prea agitata și în curând cred ca voi rupe breteaua. El pare mult prea calm.
- Ti-am mai zis ca avem prieteni comuni. Hei! Ma prinde de mâini și mi le mângâie cu degetul mare. Calmeaza-te, nu îți fac nimic, îmi spune aproape soptit. Vrei sa facem o plimbare?
Dau din cap ca da. Probabil m-as mai liniști dacă nu as mai vedea atâția ochi ațintiți spre noi. Majoritatea celor de afara sosotesc când îl vad pe Alex cu mașina lui care iese atat de mult în evidenta. Îmi da drumul la o mana, dar pe cealaltă mi-o tine în continuare in a lui.
Ne îndepărtăm incet de restaurant iar el continua sa ma tina de mana.
- Alex, eu....îmi pare rău pentru cum am reacționat in urma cu doua zile, spun eu agitata.
- Nu Emma, mie îmi pare rău că am plecat asa. Doar ca m-a durut prea tare respingerea ta. Cred ca îți datorez o explicație.
Îl vad ca ii este greu sa vorbească despre asta, dar continua.
- A fost o vreme în care m-am simțit foarte singur. Mult timp am simțit ca nu am un loc căruia sa ii spun acasa. Singurul meu prieten a fost Tarc, dar chiar și el uneori era depășit.
Il privesc trista, nestiind cum sa îl consolez. Nu m-am gândit deloc ca s-ar putea simți asa. Mereu l-am văzut plin de viata si cu zâmbetul pe buze.
- Doar sportul ma distragea de la realitate, continua el. Am făcut multe greșeli și sunt sigur ca nu ai auzit nimic bun despre mine. Dar îți jur ca din clipa în care te-am văzut nu îmi pot lua gândul de la tine. Ai apărut în viata mea ca o gura proaspătă de aer.
Ce? Cum as putea eu sa fiu o gura proaspătă de aer? Habar nu are ce vorbește. Mana mea începe sa tremure în mâna lui.
Ne oprim din mers iar el se poziționează în fata mea.
- Mi-am iesit din fire pentru ca tu te tot încăpățânezi sa nu ne dai o șansă, continua el șoptit. Imi da drumul la mana dar își trece degetele peste umerii mei.
Inghit în sec și îmi simt gura uscata. Nu ma așteptam sa mi se deschida asa. Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fată. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe față. Ochii lui negri se uita fix în ai mei.
- Fiecare gând de-al meu iti aparține si secunda de secunda ești în mintea mea, încât uneori simt ca o s-o iau razna, ii spun cu o voce blândă, fara sa gândesc prea mult. De fiecare data când te vad, mor putin câte puțin pentru ca nu te pot avea.
Ii iau mana și o asez deasupra inimii mele. Tresare cand mana îmi atinge pielea goală și își închide ochii.
- Simți cum îmi bate inima cand sunt în preajma ta?
Își pune cealaltă mana pe talia mea și ma trage mai aproape de el. Ma prinde acum de după umeri și ma strânge tare în brațe, iar eu nu ma pot decide dacă sa îl las sa ma distrugă mai tare sau dacă sa ma salveze.
- Și atunci Emm, de ce nu te pot avea? Ofteaza el cu bărbia sprijinita de creștetul meu.
Oftez și eu încercând sa ii dau un răspuns potrivit dar nu reușesc sa scot un cuvânt.
- Ma lași sa îți arat ceva? Ma întreaba și ma desprinde ușor din bratele lui.
Cu lacrimi în ochi, eu dau din cap ca da.
- Ești sigura? Vom merge cu mașina, va dura ceva...
- Da, spun eu stergandu-mi ochii. Oricum nu făceam nimic deosebit la petrecere.
Ma privește cu blândețe și vad o sclipire în ochii lui.
- Ești atat de frumoasa în seara asta.
Eu încep sa rad.
- Nu prea cred, deja mi s-a stricat machiajul.
Își da ochii peste cap și ma prinde din nou de mana, după care ma conduce la mașina lui. Între timp, eu ii scriu un mesaj lui Anne, în care o anunț ca voi fi puțin plecata cu Alex. Cu siguranță se va enerva.
Jumătate de ora mai târziu oprește în fata unei cabane. Nu se vede țipenie de om, suprafața fiind înconjurată doar de pădure.
„Oh, ce naiba, unde m-a adus?” imi spun în gând și fac ochii mari. El pare ca îmi citește gandurile și izbucnește în râs.
- Stai liniștită, nu te-am adus aici ca să te fur. Vreau doar sa îți arat ceva. Ai încredere în mine?
„Ăăăă...nu?” continua rațiunea mea, dar eu dau din cap ca da. Ne dam jos din mașină iar el deschide poarta și intram în curte. Imi spune sa îl urmez pana ajungem în spatele cabanei. In cele din urma apasă pe un întrerupător iar întreaga suprafata se luminează cu sute de beculete suspendate.
- Wow, e tot ce pot eu sa spun. Nici nu știu unde sa ma uit. Intr-o parte vad un lac cu un ponton, în alta vad o gradina cu o multitudine de flori de toate speciile iar în mijloc e un foișor luminat cu zeci de luminițe.
- Ma gândeam eu ca îți place, spune el și ma trage mai aproape, sarutandu-ma pe frunte.
- E superb, spun și îl îmbrățișez. Iti mulțumesc.
Ii inspir parfumul și aproape amețesc. Mi-a fost dor de el.
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
