Capitolul 34

2K 80 2
                                    

Aud pasi care coboară și întorc capul. Alex pășește spre mine, îmbrăcat în pantaloni de treining scurti și tricou. Ma vede ca ma incrunt și îmi explica.

- Mereu am o geanta cu diverse haine prin ea. Când ești sportiv și transpiri toată ziua, trebuie sa ai rezerve. Am făcut un duș sus, sper ca nu te deranjează.

- Nu, simte-te ca acasă, ii răspund timid în timp ce el se așează pe canapea langa  mine.

- A adormit repede, a fost o zi lunga pentru el.
-  Îmi pare rău că trebuie să îți bați capul cu ei. Tu ai venit ca sa te relaxezi și noi....
-  Nu Emma. Nu prea am experienta cu copiii dar ma descurc. Iar faptul ca am fost în preajma ta după atâta timp...

Vad cum fata i se întristează si își sprijină antebratele pe coapse. Lasa capul în jos studiindu-si intens degetele de la maini.

-  Nici nu știu cu ce sa încep. Oftează. Îmi pierdusem orice speranța de a te mai vedea vreodată.

Eu nu spun nimic. Privesc în gol și doar ascult.

- Au fost atatea nopți în care te-am strigat dar nu mi-ai răspuns, continua el.  Nu am știut cum sa iubesc pe altcineva. Ti-am simțit lipsa în fiecare zi si noapte dar ai fost de negăsit.

Face o pauza și oftează din nou. Ridica privirea și ii vad ochii îndurerați cum ii fixează pe ai mei, după care continua.

- Am încercat sa te uit si m-am rugat pentru inima mea franta sa meargă mai departe, dar golul pe care l-ai lăsat a fost prea mare.

Ma cutremur la cuvintele lui și retrăiesc momentele în care și eu am fost la fel de daramata. Oare el chiar s-a simțit asa, sau doar ma minte? Simt cum lacrimi încearcă sa imi iasă din ochi.

- Nu e nevoie sa te ascunzi, iti vad lacrimile din ochi și ma simt neputiincios.... Doar lasa-ma sa îți demonstrez cat de rău îmi pare.

Îmi ia mana și o aseaza deasupra inimii lui.

- Simți cat de tare îmi bate inima? Lasa-ma sa repar ce am stricat.

Mana mea tremura pe pieptul lui. Nu pot sa îl las sa ma răneasca din nou. Îmi retrag mana și încep sa vorbesc pe un ton indiferent.

- E prea târziu pentru scuze. Am învățat sa trăiesc pe jumătate vie...iar acum tu vii și spui ca ma vrei inapoi? N-ai idee câte rani ai lăsat în sufletul meu. Nu mai ai ce sa repari.
Il doare, o simt.  Poate asa va înțelege ca între noi nu e cale de împăcare. Isi duce mâinile la ceafa iar coatele i se sprijină din nou pe coapse. Are ochii închiși dar simt ca e agitat.

-  Ti-ai încălcat toate promisiunile.  Mi-ai spus ca nu ma vei parasi niciodată! Ai uitat? Îl întreb eu.

Isi ridica privirea și ii vad  deznădejdea din ochi.

- Tu m-ai părăsit, spune el aproape soptit.

Imi rezem spatele de spătarul canapelei si expir adanc. Închid ochii și încă o vad pe fata aceea goala deasupra lui. Imaginile astea m-au chinuit ani la rand.

- Trebuia sa asist la scena în care tu ti-o trageai cu Denisse? Îl întreb intr-un final. Adevărul doare, și minciunile și mai rău... M-au sfasiat în mii de bucăți, stii? Am încercat sa iert, dar nu a fost suficient, am încercat chiar sa merg mai departe, dar m-a durut prea tare.

- Dacă m-ai fi lăsat sa îți explic....isi întoarce capul spre mine si ma privește cu ochii întunecați...face o pauza după care ofteaza din nou. Ai fi știut ca eu atunci aveam impresia ca ești tu în locul ei. Nu gândeam rațional, spune dupa mai multe secunde.

Incerc sa procesez ce spune. Avea impresia ca sunt eu? Ce fel de minciuna mai e și asta? Cum naiba sa creadă asa ceva?  
 
- Eram  beat și drogat. Bătaia cu fostul tău mi-a întunecat gandurile și mai rau. Stiu ca asta nu justifica comportamentul meu, dar ea m-a sunat de pe telefonul tău. Nu știu ce naiba mi-a zis, ca nu îmi amintesc complet, dar cred ca mi-a cerut sa ii dau adresa. Eu credeam ca esti tu....adormisem la loc când a ajuns. S-a așezat dezbracata, direct peste mine...nu gândeam rațional, pana când i-am atins corpul. Atunci mi-am dat seama ca ceva nu e în regula. In acel moment m-am trezit  și am văzut cine era de fapt. Nu am făcut nimic cu ea, iti jur. Pana sa îmi povestească Nate, nici nu am știut cum naibi am ajuns acolo.

Gura îmi este uscata și în urechi simt un țiuit. Respir din ce în ce mai greu și corpul incepe sa-mi tremure. Sunt pe punctul de a face un atac de panica si deja nu mai am aer. „Era beat și drogat...si nici nu își amintește ca am făcut sex.”

Alex observa ca nu sunt bine și îmi intinde un pahar cu apa de pe masuta.

- Emma?

Involuntar, lacrimi îmi cad din ochi. Îmi ascund fata în palmele tremurânde. Se apropie de mine și ma strânge în brate, iar eu plang din tot sufletul. Îl las sa ma vadă cât de distrusa sunt și câtă durere am strâns în mine.. Ma strânge  tare și îmi mângâie parul.

- Nu mai plange, te rog! Îmi frangi inima!

- Tu pe a mea ai sfasiat-o în mii de bucăți, acum mulți ani! Spun printre lacrimi și îl lovesc cu pumnii in piept. La naiba cu toate astea!

Incerc sa ma desprind dar el ma tine mai strâns în brate. Încerc sa îl urăsc dar faptul ca acum îl am atat de aproape ma înmoaie și intr-un final renunt sa ma mai împotrivesc.

- Șșșșttt...iubirea mea! n-ai idee cât de rău îmi pare.  Șoptește cu fața în parul meu.
De îmi vorbește asa? Și de ce ma tine în brate?mi-a lipsit atat de mult...
 Simt cum zidul pe care l-am construit atat de greu, începe  sa  crape bucata cu bucata.. Sunt slaba, dar în secunda asta nu ma mai interesează. Încă îl iubesc...prea mult.

Imi ridic privirea și ma uit în ochii lui. Isi pune palma pe obrazul meu și îmi șterge o lacrima cu degetul mare. Închid ochii și las sa iasa tot aerul din piept.  Mi-a fost atât de dor de atingerea lui.

- Ai cei mai frumoși ochi din lume.

Inainte sa îmi dau sema ce fac, imi pun mana pe fata lui și ii mângâi chipul frumos. Cum am  ajuns de la reproșuri la asta?

Închide ochii și spune răgușit:
- Mi-ai lipsit atat de mult.
Dupa care se apropie de mine și ma saruta. Ii simt vulnerabilitatea când își apropie gura  de gura mea cu buzele reci, tremurând. Este un sărut atat de firav încât abia il simt.

- Am atâta nevoie de tine! Răsuflă profund  si îmi sarută din nou buza de jos.

- Nu vreau sa te pierd din nou! Își lipește fruntea de a mea și îmi tine capul cu ambele mâini. Inca te iubesc Emma, spune soptit.
 
- Ma tem ca nu e de ajuns, spun în timp ce ma uit în ochii lui negri. M-ai pierdut de prea multă vreme, șoptesc la rândul meu, o lacrima cazandu-mi din nou pe obraz.

-  Știu! Ofteaza și ma strânge din nou la pieptul sau.

ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum