Capitolul 37

2K 77 4
                                    

Ma mai învârt de câteva ori prin pat, iar dacă vad ca nu am nici o speranța sa adorm, ma ridic, îmi fac un duș și cobor incet la parter. În casa predomina încă liniștea. Intru în bucătărie și încep sa gatesc...asa poate o sa încetez sa gândesc prea mult.  
Prima care se trezește, pe la opt jumătate este Laura.

- Hei, neata. Ce-i cu tine la ora asta gătind?

- Neața și ție, ma întorc spre ea și ii zambesc timid. Nu am avut somn. Vrei cafea?

- Da, mulțumesc. Nici nu ma mir ca nu poți dormi...cu toate evenimentele din ultimele doua zile.

- Of, n-ai idee ce se petrece în interiorul meu, spun în timp ce ma asez la masa, după ce ii inmanez cafeaua. Încă îl mai iubesc Laura... azi-noapte mi s-a confirmat. Îl iubesc atat de mult ca doare. Nu are nici o legătură cu copiii. Îl iubesc pe el, ca și bărbat...pentru ceea ce este, pentru felul lui de a fi, pentru cum ma face sa ma simt. Tresar numai când intra în încăpere...ce sa mai spun de atunci când ma atinge. Oftez și îmi sprijin capul în maini. Chiar nu știu ce sa fac..

Laura se apropie și ma cuprinde în brate.

- Vrei un sfat sincer?

Ridic ochii spre ea și dau din cap ca da.

- Fa ceea ce simți.

- Am făcut asta deja. Azi-nopate am făcut dragoste, aleg sa ma destainui pentru ca doar asa ma pot elibera de povara ce simt ca îmi apasă pe umeri.

Nu spune nimic ci ofteaza și se așează din nou pe scaunul ei.

- Nu te pot judeca pentru asta. Încearcă doar sa îți protejezi sufletul. Nu vreau sa mai treci o data prin ce ai trecut atunci. Sau nu știu....discutați, cere-i explicații...poate s-a schimbat, poate ii pare rău.

- Am vorbit aseară, ii răspund în timp ce îmi pun o cana cu ceai.  Mi-a explicat ca atunci era beat și ca nu era conștient de faptele lui. Ca nu a facut nimic cu fata respectiva si ca ii pare rău. Aleg sa nu ii dau foarte multe detalii inutile. Mi-a cerut doar sa nu mai dispar, continui eu.

- Mda...greu de crezut, dar acum nici nu stiu cât de mult mai contează.

- Asa e, oftez eu din nou, puțin mai liniștită știind ca Laura ma sprijină.

Ma bucur ca o am lângă mine. Nu s-a clintit nici o clipa în toți acești ani, atunci când i-am cerut ceva. După ce m-am stabilit în Paris, ne-am reapropiat, iar acum ea este prietena mea cea mai buna.

Bineînțeles că și Anne încă este prietena mea, dar ea are acum viata ei alături de Nate. Ea este si nașa copiilor mei și mi-a fost alături necondiționat...dar nu știu, poate distanta sau poate faptul ca am lasat-o sa își întemeieze o familie...au mai răcit puțin legăturile.

Nu trece mult timp ca ii aud pe copii ca s-au trezit. Coboara unul câte unul, cu Alex pe urmele lor.

- Bună dimineața mami, spune Mia și se apropie ca să îmi dea un pupic, după care se duce la Laura în brate.

- Neața mami, vine și Aris pe urmele ei și ma pupa pe obraz.

- Bună dimineața doamnelor, spune și Alex în cele din urma. Ar fi vrut și el sa se apropie, dar se așează pe un scaun de la masa și ma privește cu subînțeles...iar eu mă prefac ca nu observ.

- Bună dimineața somnorosilor. Pregătiți pentru o zi plina? Ii întreabă Laura și începe sa îi gâdile când pe unul când pe altul.

- Daaaaa, zic amândoi  în cor.

- Aris, vezi ca Alex e cu mine astăzi. Sa nu te prind ca mi-l furi, îl avertizează Mia.

- Da da, mai vedem noi.

O Vad pe Mia ca se bosumfla.

- Haideți, schimb eu subiectul. Mergeti si spălați-vă pe față, micul dejun este gata imediat.

- Eu primul! striga Aris, iar Mia se grăbește sa îl urmeze.

Laura pleaca cu ei, cu siguranță ca sa ne lase pe noi singuri. 

In sfârșit Alex se ridica de la masa și închide usa la bucătărie. Se apropie de mine dar îl vad indecis...nu știe dacă sa facă următorul pas sau nu.

Eu  zâmbesc si îl trag mai aproape de mine după care imi pun bratele în jurul gatului sau. Isi lasa mâinile pe soldurile mele și își lipește fruntea de a mea. Zâmbește și ma saruta ușor pe nas.

Bineînțeles că, de când a intrat în camera, am uitat de toate fricile si incertitudinile, singura dorința fiind sa îl simt cât mai aproape de mine.

- Unde este bărbatul arogant si sigur pe el pe care l-am cunoscut? Îl întreb râzând. De când ești asa timid?

Începe sa rada și el și ma strânge tare în brate.

- Aaaahhhh, ce dor mi-a fost de asta, spune și ma saruta pe par.

Ii simt respiratia calda, cand începe sa vorbeasca in parul meu.

- Ce pot sa zic...pe atunci eram doar un puști care credea ca are lumea la picioare. S-au schimbat multe lucruri, între timp.

Ma desprind de el și îl privesc în ochi. El continua:

- Știu ca nu putem șterge tot ce s-a întâmplat....înțeleg ca poate nici măcar nu  crezi ce ti-am povestit. Avem multe de vorbit și de clarificat iar timpul acum este prea scurt. Vreau doar sa îmi promiti ca de mâine n-o sa dispari, spune in timp ce imi îndepărtează o șuviță de pe față . Nu vreau sa te pierd din nou.

- Iti promit ca n-o sa plec nicaieri, ii spun zambind.

- Iar eu îți promit ca o sa fac tot posibilul ca să repar ce am stricat.

Se vede în ochii lui ca regreta tot ce s-a întâmplat. Nu știu cât de mult este adevărat ceea ce mi-a povestit aseară, dar știu sigur ca și el a suferit în toți acești ani. Simt asta.
Se întinde spre mine si își apasă buzele de ale mele. Îmi cuprinde fața în maini și își strecoară limba în gura mea iar eu îl încurajez sa continuie, astfel sa ne satisfacem nevoia unuia de celalalt.

Ne îndepărtăm puțin și ne privim ochi în ochi fără sa ne mai ascundem emoțiile.

- Mulțumesc pentru ca ai rămas cu noi, ii spun, simțind cum ma sugruma lacrimile.

- Sunt în locul în care îmi doresc cel mai mult sa fiu, imi raspunde si imi arata zâmbetul acela atotstiutor de care m-am indragostit acum multi ani. După care se apleacă și ma saruta incet pe buze.

******

Ziua de astazi se dovedește a fi minunata. Copiii sunt în extaz, îl poarta pe Alex prin tot orașul, iar el este mai mult decât fericit ca să le facă toate mofturile.

Doua lucruri ne deranjează, dar Alex ne-a avertizat inca de acasă...fanii și paparazzi. Sunt la tot pasul după noi și nu m-as mira dacă am apărea prin vreun articol de presa. Chiar dacă Alex e cumva camuflat cu o șapcă pe cap, tot este recunoscut de toată lumea, care nu ezita sa ii ceara autografe sau poze.

- Alex, sigur nu mai poți rămâne o zi sau doua? Îl întreabă Mia de pe scaunul din fata lui.

După aproape cinci ore de plimbare, în sfârșit am ajuns la restaurantul nostru, ca să mancam.

- Oricât de mult mi-as dori, din păcate nu se poate. Saptamana care urmează am antrenamente zilnice. Urmează cele mai importante meciuri din sezon, atat în campionatul național cât și in cel european. Va fi o perioada încărcată, cu mult stres și oboseala.

- Dar ai promis ca vii de ziua noastră, se grăbește Aris sa ii spună.

- Promisiunea e promisiune. Cu siguranță voi fi acolo. Nu promit ca ajung la petrecere, dar voi veni sa va vad. Poate veniți voi la un meci de-al meu pana atunci.

Vad cum lui Aris ii sclipesc ochii și zâmbește cu gura pana la urechi.

- Ai auzit mami? Mergem? Ma întreabă el.

- Mmmm, nu știu, ii răspund sincer. Trebuie sa verific programul evenimentelor. Și la noi este o perioada aglomerata.

Vad cum băiețelul meu se întristează, dar nu mai zice nimic.

- În orice caz, dacă nu ajungeți, continua Alex, mi-ar plăcea sa va invit intr-o excursie pe mare, după ce se termina toată nebunia cu munca.

- Daaaa!!! Striga ambii copii. Vrei mami? Ma întreabă Mia? Te roooog, spune DA, continua Aris.

- Copii! Nu pot sa iau o decizie pe moment. Ma voi gândi.

- Mami dar te rugam...și asa ca nu avem planuri de vacanta pentru vara asta.

Și asa negociem pana cand se termina cina si eu mai mai ca cedez, dar lor nu le zic nimic. 

Intr-un final, Alex își ia rămas bun de la copii, nu înainte de a le promite din nou,  ca va reveni peste doua săptămâni, iar pe mine ma îmbrățișează și ii pune pe cei doi sa ii promita ca vor avea grija de mama lor.

Ajungem acasă unde copiii adorm supărați, iar eu intru în camera mea și îmi întorc privirea spre patul unde azi-noapte am trăit cele mai intense momente din ultimii ani. Deja simt un gol pe dinăuntru și ma întreb încotro se va îndrepta toată chestia asta. Cert este ca trupul și sufletul meu deja ii simt lipsa și tânjesc din nou după atingerile lui.

ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum