ABOUT US

Capitolul 23

Telefonul imi suna iar eu îl scap pe jos în timp ce încerc sa îl iau de pe noptiera. Ce naiba, e ora trei și cel care ma suna e Alex. O fi pățit ceva?

- Alo? Spun  îngrijorată.

- Micuto! Mi-e dor de ti-ne. Nu pot sa dorm fără ti-ne.

- Alex? Ce ai? Ai băut? Încerc sa deslușesc ce vorbește.

- Nu! Adică da! Puțin! De dorul tău, sa știi. Și acum nu ma ia somnul! Tot de dorul tău, sa știi!

Ma pufnește rasul când îl aud cum se vaicareste.

- Suna-ma te rog mâine, când vei fi treaz, ii spun duios.

-  Spune-mi ca și ție ti-e dor de mi-ne!

Parca îl vad cum se bosumfla.

- Si mie mi-e dor de tine, iubitule!

- Te iubesc Emm!

Ce-a spus? Nu cred! E beat! Oare am auzit bine?

- Ce-ai spus?

- Am spus ca te iubesc! Nu m-ai auzit? Alo?

- Ba da, te-am auzit, dar ești....sigur?

- Mai mult decât sigur! Iremediabil și irevocabil. Și pentru totdeauna. Te iubesc pentru totdeauna. Cred ca înțelegi ce vreau sa spun. Nu ma pricep la declarații de dragoste, asta e clar. Am dat-o în bara, știu, dar pana mâine ma gândesc la ceva mai frumos.

Sunt prea socata ca să mai gândesc.

- Pune-te la somn, spun în cele din urma..

- Da...te iubesc, sa știi.

Și cu asta închide apelul iar eu nu mai pot sa adorm pana dimineata. Oare chiar a vorbit serios sau era sub efectul băuturii? Și de ce era beat? Unde s-a îmbătat? Și mai ales cu cine? Prea multe întrebări. Ma uit la ceas, sase treizeci. Ma ridic din pat și pun pe mine o pereche de colanti și o bustiera. Trebuie sa ies la alergat, dacă nu fac ceva, voi înnebuni în propriile gânduri. Alerg o ora jumătate și nu ma simt obosita deloc. Smartwatch-ul îmi arata ca am alergat 10 km. Nu e rău, dar nici bine...întru în casa și ma duc direct in sala de sport. Fac exerciții pentru încă o ora jumătate și abia acum simt ca am obosit. Merg sa ma spal. Am nevoie de o baie lunga care sa ma facă sa îmi pun gandurile în ordine. „Te iubesc Emm!”, răsună la nesfârșit in capul meu. Oare o fi adevărat? Și dacă e? Cum o vom scoate la capăt? Probabil nu e. Sigur azi nu-și mai aduce aminte nimic. După ce apa s-a răcit complet, ies din cada și ma învelesc intr-un halat. Aud ca îmi suna telefonul și ma grăbesc spre el. E Laura, sora mea. Pfff, de când nu am mai vorbit cu ea, sigur îmi va tine teorie ca o evit.

- Laura? spun eu cu jumate de glas.

- Bună dimineața și ție surioara! Felicitări pentru promovarea examenelor! Ce faci?

- Mulțumesc! Sunt bine, tocmai ce am venit de la alergat. Scuza-ma ca nu te-am mai sunat, dar am fost ocupata...știi tu, cu examene.

- Mda Emma, înțeleg. M-a sunat mama sa îmi spună ca nu mai vrei sa vii la New York? E adevărat?

- Of, Laura! Nu stiu, sunt confuza!

- Ai întâlnit un băiat Emm? De asta ești confuza? Am trecut și eu prin asta, dar vrei un sfat? Lasa-l în pace și urmeaza-ti cariera. Băieții vin și pleacă, niciunul nu merita sa îți sacrifici viata pentru el. La un moment dat te va dezamăgi și tot singura vei rămâne. Crede-ma pe cuvânt!

Din vocea ei îmi dau seama ca tocmai a avut parte de o despărțire. Grozav!  Chiar de asta aveam nevoie sa aud acum după ce Alex mi-a spus ca ma iubește.