Capitolul 20

2.3K 77 1
                                    

Pun în cos mai multe alimente decat ne-ar trebui și ne îndreptăm spre casa de marcat. El vorbește la telefon tot timpul, dandu-mi de înțeles ca nu are nici o treaba cu cumpărăturile. Ne contrazicem cine sa plătească și nu accepta refuz, spunandu-mi ca ma lasă pe mine data viitoare.

După ce ajungem la  cabana, ma schimb și ma duc direct în bucătărie, dandu-mi seama ca nici unul dintre noi nu a mâncat nimic astăzi. Ma decid sa fac penne cu sos arrabiata și prosciutto. Bag și o friptura la cuptor ca să fie mai pe gustul lui. În tot acest timp, Alex se duce afara unde zice ca are improvizata o mini sala de sport. După o ora, masa este gata și intra și el în casa.

- Mmm ce bine miroase. Iubita mea gospodina, ma alinta și îmi depune un sărut pe frunte.  

- Fugi la duș, eu aranjez masa pana vii tu.

- Imediat șefa! Zâmbește și intra în baie. În cinci minute sunt gata.

Ma uit la ceas și e aproape ora cinci. Dacă nu iese mai repede intru după el. Sau poate nu, dacă ma gândesc mai bine. Imi simt obrajii în flacari pentru a mia oara în ultimele zile și exact atunci el iese din baie și se așează la masa.

- Mi-e o foame de nu vad bine. Se uita la mine și se incrunta.  La ce te gândești ca ești asa roșie în obraji?

- Parca nu vedeai bine, spun bosumflata și ma asez lângă el.

- N-am cum sa nu vad asa ceva. Ce gânduri indecente îți mai trec prin minte?

- Mi-e doar cald, mint eu.

De ce naiba hormonii mei au luat-o razna intr-asa un hal?

- Maine ce facem? Întreb, sperand sa schimb subiectul. Nu avem nici un examen.

- Dimineața am antrenament, dar după masa sunt doar al tău. Facem ce vrei tu, spune și începe sa manance. Mmm, delicios. 

Îmi topește inima  cand îl aud cum ma lauda și nu ma abtin sa nu îl sărut pe obraz.

- Îmi pare rău pentru astăzi, spun în cele din urma.

- Și mie, dar hai sa nu mai vorbim despre asta. Bine ca am scos-o la capăt.


După ce mancam, fac putina ordine în casa și ies pe terasa. Alex este deja acolo de vreo ora și tastează ceva pe telefon.

- Ce faci? Îl întreb

- Nimic, spune și își baga telefonul in buzunar.

Vreau sa îl întreb cu cine vorbea și de ce s-a oprit cand eu am venit, dar poate as fi prea insistenta. „Ești iubita lui, ai tot dreptul” ma cearta din nou conștiința. Nu știu de ce îmi ultima vreme nu ma ajuta deloc și îmi da doar sfaturi proaste. Aleg sa o ignor și ma asez și eu pe canapea. El își lasă capul la mine în poala și ma privește.

- Știi ca ai cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată?

Îmi aduc aminte ca asta mi-a spus și prima data când am vorbit. Pe atunci mi se părea doar o replica proasta de agățat, dar acum mi se pare cea mai frumoasa declarație de dragoste. Zâmbesc si ii mangai chipul.

- Mi-ai mai spus asta o data.

-  Și o sa-ți mai spun. M-am pierdut în ei din prima clipa în care te-am văzut. Ești o fata extrem de frumoasa și ai multe calități, dar ochii vor rămâne partea mea preferata pentru totdeauna.

Imi vine sa plâng și nu stiu ce sa mai spun. Nimeni nu mi-a vorbit asa niciodată.

- Iti mulțumesc, spun cu lacrimi în ochi. Ești primul băiat care vorbește atat de frumos despre mine.

De data asta nu ma uit la el, ma uit pierduta la lac și prin fata ochilor îmi trec  momentele de groaza petrecute alaturi de Chiss.

- Dacă Anne nu intra , ma omora, spun calm și lacrimi îmi cad din ochi.

El se ridica și vrea sa mi le sterga.  Întorc capul și continui:

- Era beat și m-a acuzat ca m-am dat la un băiat în club. Mi-a tras o palma peste fata și mi-a zis sa plec. Eu nu ma puteam misca din cauza socului și atunci a început sa îmi dea cu picioarele. Înnebunise. S-a dus și a luat un cuțit. Am fugit, dar m-a prins. M-a înjunghiat, în abdomen. A fost ceva superficial, pentru ca Anne stătea in apartamentul de lângă noi și a  intrat la timp ca să evite o tragedie....El a fugit cand a vazut-o...Anne m-a dus la spital și m-a îngrijit doua săptămâni. Părinții ei mangeriaza un spital și am putut scăpa fără declarații la politie.

Ma trage langa el si nu ma mai împotrivesc. Îmi pun capul pe umărul lui iar el ma strânge tare în  brate și ma mângâie pe cap.

-  Unde este el acum? Ma întreabă calm.

- Nu stiu...

- De ce Emm? De ce ai stat cu el?

- Nici asta nu știu. Poate pentru ca nu știam cum e altfel sau pentru ca ma simțeam singura. Părinții mei erau plecați tot timpul. Sora mea la fel. Habar n-am.

- Ei știu despre asta?

- Nu.

- De ce?

- E complicat. Tatăl meu are o reputație și mereu ne-a avertizat pe mine și pe sora mea sa nu ii creem probleme. Dacă i-as fi spus, probabil ar fi încercat sa mușamalizeze totul astfel încât sa nu îl fac de ras.

-  Ce prostii vorbești. Nu cred ca ar fi fost atât de crud.

- Nu-l cunoști. Oftez și îmi șterg lacrimile.

- Știi ca o sa-l găsesc, nu?

- Nu vreau sa faci asta. După toată faza, el a incercat sa ma caute și sa-si ceara iertare. Probabil se teme de tatăl meu. Știe cu cine are de-a face. I-am spus sa ma lase în pace, pentru ca altfel tata se va ocupa sa îl bage în pușcărie pentru tot restul vieții. M-a crezut și nu m-a mai cautat de atunci.

- Dar asta e greșit, Emma. Nu-l poți lăsa pe nenorocit sa își vadă în continuare liniștit de viata.

- Anne a zis același lucru. Nu stiu, deocamdată nu vreau sa mai aud de el. Am fost la prea mulți terapeuti încercând sa trec peste. După cum ai văzut, încă nu am reușit...pana sa dormim împreună, am retrăit în fiecare noapte tot ce mi-a făcut.

- De asta nu voiai sa te apropii de  mine?

-  Da. Mi-am promis ca nu voi mai avea încredere în bărbați. Dar uita-te și tu ce s-a ales de promisiunea mea, rad eu printre lacrimi, dar e un ras trist.

- Nu generaliza. Am și eu multe defecte, dar niciodată nu as da intr-o fata. Poți avea încredere în mine. Nu știu ce ne rezerva viitorul, dar atata vreme cât vom fi împreună, te voi respecta și voi încerca să fiu cel mai bun  pentru tine..

Ma deranjează ca nu îmi spune ca vom fi împreună pentru totdeauna, dar apreciez ca este realist. Nici eu nu știu cât va dura relația noastră și partea cea mai rea este ca voi suferi ca naiba când se va sfârși.

Alex își sprijină spatele de spătarul canapelei iar eu nu-i dau drumul, afundandu-ma mai tare în pieptul lui. Ma mângâie pe par pana când simt ca mi se închid ochii și adorm.

ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum