Capitolul 36

2K 77 0
                                    

Nu după multă vreme, Alex se așează lângă mine și ma trage în bratele sale. Rămânem asa un timp, eu deasupra lui, cu capul  pe pieptul lui. Ii aud inima bubuind. Închid ochii și ma bucur de liniștea care ne înconjoară. Ma saruta pe creștet.

- Te iubesc, îmi șoptește pentru a nu știu cata oara in seara asta.

Ridic privirea spre el și îl privesc în ochi. Iubire și compasiune. Asta e tot ce vad în acest moment. Ma întind și îmi  trec ușor buzele peste ale sale. Ma mângâie cu palmele pe spate, in timp ce își adâncește limba în gura mea. Ma saruta tandru, dar și excitant în același timp. Dorința creste din nou în mine și simt cum corpul sau îmi răspunde, dar cred ca mai bine ar fi sa ne oprim aici.

Ofteaza când ne dezlipim din sărut dar nu ma forțează la mai mult.

Conștiința mea cred ca oricum a luat-o razna, dar nici nu vreau sa ma gândesc la asta acum.

- Ce ne facem noi de acum, Alex? Îl întreb nesigura.

Îmi cuprinde fesele în palme, după care inchide ochii și ma strânge tare în brate.

- Mai stam puțin asa?

Zambesc si eu cu fata în pieptul sau și  îi cuprind spatele tare ca piatra.
Închid ochii și ma bucur de atingerile noastre simple, rămânând lipiți unul de altul.

- Acum pot sa știu si eu la ce te gândeai jos, pe canapea când erai vișinie la fața? Ma intreaba nevinovat încercând sa para serios.

Izbucnesc în râs și îmi ascund fata mai tare în pieptul sau.

- Eram sigura că nu ti-a scăpat. Cred ca exact la momentul de mai devreme.

Incepe sa rada triumfător după care spune:

- Ma gândeam eu. Măcar m-am ridicat la nivelul așteptărilor tale?

Îmi ridic capul și imi sprijin bărbia pe palmele așezate pe pieptul sau. Nu zic nimic, doar ridic din sprâncene și îl fixez cu ochii încercând sa par serioasa.

- Ce? Se preface ca întreabă la fel de nevinovat, încercând sa ascundă un zâmbet.

- La fel de nemernic, Walker. Ai fost peste așteptări.

Incepe sa rada iar eu mă cutremur odată cu el. Ma  saruta din nou după care se ridică.

- Cred ca ar fi cazul sa ma întorc la micul fotbalist. Nu vreau sa ii spulber visele.

Imi trag un cearceaf deasupra mea si nu pot sa nu ma holbez la el în timp ce își culege hainele ca să se îmbrace. Nu a plecat de nici o secunda de lângă mine și deja îmi lipsește. Nu vreau sa îl las sa plece.

Infasurata în cearceaf ma ridic și ma apropii de el.

- Cred ca mâine ei te vor avea destul, acum as vrea sa te mai țin pentru mine câteva ore.

Și zicând asta dau drumul cearceafului iar el ma trage mai aproape. Mai mult decât bucuros îmi cuprinde fesele și  începe sa ma sarute. Vad cum dorința sa, care mocnea la foc mic, începe sa fiarbă din nou.  Ma ridica în brate, iar eu nu apuc sa rad la gestul sau, pentru ca îl și simt intrând în mine. Ochii mi se închid, corpul mi se înmoaie de dorința, iar el îmi saruta sanii, apoi gatul,  după care ma musca incet de buza de jos.

- Ah, Doamne Emma! Geme și începe se se miște în mine.

Sfarcurile mi se freacă de pieptul lui și de pe buze îmi scapa un geamat. Ma așează pe pat și ma fixează cu privirea, după care se adâncește în mine.
Iar eu mă pierd. Uit de mine, cu toate gândurile și simțurile făcute vraiște. Îmi infing mana în bratul lui iar corpul imi tremura de dorința și ma las prada unui val interminabil de orgasm în timp ce, cu buzele mimez un Te iubesc.

Zâmbește iar privirea lui îmi spune ca a înțeles....și ca accepta tot ce sunt în stare sa ii ofer. Se apleacă, ma saruta ușor si se împinge adanc în mine. Isi încordează mușchii și se abandonează și el în plăcerea finala, gemand in timp ce iese din mine.

********

Este ora 6 dimineața iar eu privesc tavanul. Alex a plecat acum zece minute, pentru a fi cu Aris în pat atunci când se trezește. Iar eu nu mai pot sa dorm....în mintea mea este numai el...și deși știu cat de greșit este totul și mai stiu cât de tare zbiară conștiința mea ca iar o sa sufăr ca cea mai mare proasta, sunt fericita.  Dupa atat de mult timp, un sfarsit sunt fericia... si as vrea sa trăiesc acest sentiment pentru totdeauna.

Gandurile imi sunt întrerupte de telefonul care ma anunta ca am un mesaj nou.

„ Cum facem ca eu as vrea sa te sărut toată ziua?”

Inima imi face salturi de bucurie, iar fluturii din stomac zboară în toate părțile. Ma simt din nou ca la optsprezece ani.

„Spune-mi tu cum facem...” vine neîntârziat răspunsul meu.

„E simplu...facem cum simtim. Nu cred ca ai idee cat de fericit m-ai facut azi-noapte...iti multumesc ❤️❤️❤️”

De ar fi atat de simplu. Mintea mea e făcută vraiște. Ce simt pentru el este de neexplicat. E mai presus de orice raționament iar asta ma sperie teribil.


ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum