Ziua de sâmbătă vine repede și Anne este din cale afara de entuziasmata pentru balul de diseară.
- Trebuie sa arătăm foarte bine. Poate diseară întâlnim și noi niște tipi drăguți.
Eu îmi dau ochii peste cap și ii spun ca pe mine nu ma interesează nici un „tip dragut”.
- Haide Emma, amandoua știm bine ca ti-ar prinde bine o mică distragere de la tâmpitul de Chriss.
Doar ea știe adevărul despre ce s-a întâmplat între noi, pentru ca la ea m-am refugiat după noaptea aceea. Nici măcar părinții mei nu știu nimic.
- Anne, cine te mai înțelege? Intr-o zi îmi spui sa ma îndepărtez de Alex, în alta imi spui ca mi-ar prinde bine o distragere...
Alex...ieri nu mi-a dat nici un semn și nici eu nu am avut curajul sa îl sun, chiar dacă a fost în mintea mea în fiecare minut. I-am distrus orice speranța, cu siguranță, dar poate e mai bine asa. Nu ar fi mers, oricum.
- Știi prea bine ca Alex nu era doar o distragere, spune ea și se uita cu coada ochiului la mine.
Ei nu i-am pomenit nimic despre sărut și nici nu am de gând sa o fac. Doar as pune paie pe foc.
- Hai sa mergem, schimb eu subiectul și ii evit privirea. Avem niște programari de onorat.
Fetele alea chiar se pricep. După câteva ore, privesc în oglinda varianta perfecta a Emmei Willson. Parul lung îmi este ondulat în niște bucle mari elegante iar machiajul este unul natural dar de efect. Îmi aranjez breteaua de la rochie și sunt aproape gata. Accesorizez ținutei o bratara și un colier Cartier si o pereche de cercei de la aceeași firma, toate primite cadou de la mama.
Realizez ca totul nu e decât o aparenta și ca, pe cât sunt de perfecta pe dinafara, pe atât de stricata sunt pe dinăuntru.
- Wow, Emma! Chiar arati bine.
- Și tu arati minunat, Ann.
Parul ei blond era aranjat în niste bucle lejere, iar machiajul era puțin mai strident, dar se completa perfect cu ținuta ei roșie strălucitoare.
- Sper ca îți vei asculta propriul sfat în seara asta și îl vei aborda pe Nate, continui eu.
Anne isi lasă rusinata capul în jos.
- Nu stiu Emm....
- Draga mea, ești frumoasa și cu siguranță vei întoarce multe capete în seara asta. Dar da-ti o șansă. Dacă el nu face primul pas, este în regula sa îl faci tu.
Nate era colegul nostru din clasa alăturată, iar Anne era îndrăgostită de el încă din clasa a zecea, dar niciodată nu a avut curajul sa se apropie de el. A sperat mereu ca el o va observa, dar asta nu se întâmplase.
- Hai, curaj, sunt convinsa ca te-ai descurca de minune, continui sa-mi încurajez prietena.
- Ma mai gândesc, ridica ea privirea și îmi oferă un zâmbet sincer. Hai sa mergem acum.
Îmi iau clutch-ul și cheile de la mașină si pornim spre petrecere. Ajungem la restaurantul unde se tine petrecerea și găsim cu greu un loc de parcare.
- Suntem printre ultimele, spune prietena mea. Își retuseaza pentru a zecea oara buzele dupa care ma privește cu interes. Asta e seara noastră Emm.
Încep sa rad și ma aplec spre ea ca să o îmbrățișez. Știu ca are emoții și vreau sa ii transmit doar energie bună. Eu nu am nici o intenție de a cuceri pe cineva, dar sper din suflet ca ea sa o facă.
- Hai sa mergem, va fi o seara de neuitat, o încurajez eu.
Rade și ea și simt ca i-am dat puțin curaj. Ieșim din mașină si ne îndreptăm spre restaurant. Muzica de dinăuntru se aude mult prea zgomotoasa iar peluza din fata restaurantului este plina de oameni care au fiecare în mana cate un pahar cu ceva.
- Oooo, Emma, Anne! Ce bine arătați în seara asta, spune Tristan când ne apropiem de grupul lui de prieteni.
- Emmaaaaa! Aproape sare Edi pe mine, da-mi voie sa te îmbrățișez...ma omori cu zilele, esti superba, îmi șoptește el în ureche. Iar decolteul asta...ma amețește. Și nici macar nu sunt beat.
- Gata, gata, Edi! iti mulțumesc ii spun eu chicotind în timp ce el ma ridica în brate și ma saruta apăsat pe obraz, mult prea aproape de coltul gurii.
- Daca îl vede Alex, îl omoară, le spune Tristan celorlalți baieti dar eu ma fac ca nu l-am auzit.
Toți încep sa rada și îl îndeamnă pe Edi sa se alăture din nou grupului. El ma lasă jos iar eu îmi verific rochia ca nu cumva sa se fi sifonat.
- Dar pe cine avem noi aici, se aude o voce din grupul de băieți. Tristan, nu ne faci cunoștință cu fetele?
Îmi întorc privirea și zaresc un băiat înalt, cu ochi albaștri și cu parul aproape blond. Il recunosc imediat. Nate îl inghionteste pe Tristan, dar privirea ii este atintita asupra lui Anne.
Prietena mea e vișinie la fată și se leagănă agitata de pe un picior pe celalalt. Chiar în acel moment un ospătar trece pe lângă noi ducând în mână o tava cu diverse băuturi, iar Anne se servește cu un pahar de șampanie. Îl da pe gât imediat și mai ia unul. Eu ma fac ca tusesc și o strang tare de mana. „Ce naiba are? Doar n-o sa se îmbete atat de devreme.”
- Sigur ca da, ii răspunde Tristan. Ea este Emma, spune și arata spre mine. Dar cred ca ti-ai dat seama deja de asta...după reprezentația tâmpitului ăstuia. Face semn spre Edi. Iar ea este Anne. Suntem colegi de clasa cu toții.
Mie îmi zambeste politicos, dar pe Anne o studiază din cap pana în picioare și jur ca ii vad o sclipire în privire. Ea incuviinteaza din cap și își flutura ușor mana.
- Imi pare bine fetelor, spune el, dar ochii lui o fixează in continuare de prietena mea.
- Și mie, spune ea, în timp ce bea și al doilea pahar de șampanie. Dupa care rânjește cu gura pana la urechi.
„Perfect! S-a îmbătat deja! La naiba, nu tine deloc la bautura.”
- Haideți sa intram, spun eu în timp ce îmi dreg vocea.
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
