Stau un fața casei lui și nu stiu dacă sa intru sau nu. După ce a plecat , nu am avut răbdare sa aștept, asa ca am luat primul avion și am zburat spre el. Am prea multe lucruri sa ii spun și s-ar putea sa nu mai am ocazia sa i le spun vreodată...asa ca iata-ma aici.
„Iar acum ca sunt aici, ce sa fac?”
Oftez, încercând sa nu ma mai gândesc la reacția lui. Las căldura dimineții insorite sa ma cuprindă si încerc sa ma bucur ca am luat decizia de a veni. Optimista, scot telefonul și dau sa îl sun. Ma gândesc preț de câteva minute, dar aleg sa sun pe altcineva.
In cele din urma, Rafael, șoferul sau îmi deschide. Când ii vad fața, entuziasmul mi se stinge.
- Unde e?
- Sus! îmi spune scurt și arata spre camera lui.
„Mai mult ca sigur a citit deja scrisoarea.”
Urc treptele stângace, nestiind ce o sa găsesc dincolo de ușile din fata mea. Bat la ușa, dar nu răspunde. Intru în dormitor și aud apa de la duș curgând. Imi las geanta pe un fotoliu și pășesc spre baie. Usa e intredeschisa, iar ce vad în fata ochilor e greu de suportat. Alex sta în picioare, în duș, cu mâinile sprijinite de perete. Ține capul aplecat în față iar apa i se scurge pe umerii căzuți. Bărbatul care pana mai ieri era atat de puternic a dispărut. Postura lui impozanta și încrezătoare în sine a dispărut și ea. Complet.
Ma simt vinovata....si pierduta. Din cauza mea este asa. Îmi iau câteva clipe sa ma gândesc dacă sa plec fără sa spun nimic...sau sa raman. Acele lucruri multe pe care voiam sa i le spun, au dispărut. Ma doare inima sa îl vad asa.
Cu pași mici ma apropii de el. Însă când dau sa fac ultimii pasi, pumnul lui Alex se izbește zgomotos de perete. Un geamat atat de sălbatic îl urmează, încât fac cativa pasi inapoi, în retragere. Îmi dau seama ca reacția sa este mai rea decât mi-am închipuit iar suferința lui îmi zdrobește pentru a nu știu cata oara in ultimii ani, inima.
Alex isi ridica capul si isi intoarce privirea spre mine. Corpul incepe sa îmi tremure. Închide apa și iese din duș. Barbatul meu arogant si sigur pe sine, cu un trup magnific, acum arata precum un băiețel zdruncinat. Se oprește în fața mea. Întind mana ca sa-l ating, însă el mi-o oprește.
- Nu! Spune pe un ton dur. Nu am nevoie de mila ta.
- Alex...eu...reușesc sa spun cu buzele tremurând...
- Tu? Continua el îndreptând degetul arătător spre mine. Tu mi-ai frânt inima!
Îmi mușc interiorul obrazului ca să nu plâng. Simt ca stomacul începe sa mi se agite. Mi se va face rău.
- Poți sa pleci! Nu te vreau aici!
Vocea ii suna sfasiata. As vrea sa plec, dar nu reușesc sa ma mișc. Cuvintele lui ma înfioară.
- N-ai auzit? Pleacă dracului odata!
După ce rostește aceste cuvintele iese din baie și se aude cum dărâmă și sparge ceva. Nu ma întorc și nici nu-l privesc. Aud cateva injuraturi dupa care se imbraca și iese din camera.
Tresar în sinea mea și ma urăsc pentru ca am distrus totul. O prima lacrima îmi aluneca pe obraz, după care urmează un hohot de plâns, urmat de inca unul si inca unul. Ma las în genunchi. Umerii imi tremura, încerc sa ma stăpânesc, dar toata durerea pe care o simt ma sfasie si nu ma mai pot abține. Am promis ca nu voi mai plânge din cauza lui, dar iata-ma din nou. Stiam eu ca nu se va termina bine.
Alex pov:
- Bagami-as! Îmi trântesc telefonul pe comoda din living și îmi trec nervos mâinile prin par, încercând sa stăpânesc haosul din mintea mea.
„ De ce a venit? De ce e aici? Acum nu-mi doresc sa o vad si stiu ca e greșit...stiu ca o iubesc si ca voi suferi ca dracu dupa.”
Emma coboară incet scările. Plânge. Are ochii plini de lacrimi. Încearca în tăcere sa îmi cerceteze privirea, dar eu ma feresc.
- Îmi pare rău, spune ea printre lacrimi.
Nu răspund. Nici nu o privesc. Ba mai mult, ma îndrept spre terasa și îmi sprijin mâinile de tocul ușii, deasupra capului.
„Știu ca va pleca...iar dacă o voi lăsa, va fi pentru totdeauna.”
O privesc prin geam.
Își șterge lacrimile și ma privește pentru ultima oara. Așteaptă...dar când vede ca nu ma clintesc, se întoarce si pleacă. Iar eu...eu rămân sprijinit de tocul ușii, cu inima bubuindu-mi în piept, cu capul vraiște și cu degetele albe din cauza forței cu care ma țin de toc, ca să nu fug după ea. Când usa se inchide, încerc sa respir. Corpul îmi tremura.
„Ce naiba am făcut?”
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
