Alex ma conduce prin toată ferma și îmi arata mai multe animale despre care se mândrește ca a contribuit la îngrijirea lor.
Cel mai mult timp îl petrecem alături de armăsarul lui Tarc. Îmi povestește cu nostalgie ca îl are de la vârsta de 4 ani, fiind un cadou de la mama sa. Sunt convinsa ca vad o urma de tristețe când îmi spune acest lucru, dar si-o maschează rapid.
- Era doar un mânz când l-am primit, am crescut împreună. Va fi prietenul meu pe viata.
- Sunt convinsa, spun eu. Se vede ca au legătură strânsă.
Alex își perie calul iar acesta îl mângâie cu botul pe spate.
- Eu nu știu sa călăresc, continui eu.
- Te pot învața, dacă vrei. O avem pe Nora, care e foarte blândă. Doar ca ti-ar trebui niște haine mai adecvate, spune și face semn spre fusta mea scurta de blugi.
- Ah, da. Nu astăzi, părinții mei oricum ma asteapta pentru cina. Dar mi-ar face placere sa ma înveți.
- Asta insemana ca lași deschisa calea spre o noua întâlnire între noi.
Stau puțin pe gânduri.
- Cred ca am putea fi prieteni Alex...știi tu. Prieteni normali, nu cu avantaje sau ceva în genul.
Se îndepărtează de Tarc și se așează în fata mea. Isi lasa capul intr-o parte și zâmbește în coltul gurii. „ O Doamne ce sexy e!”
- Prieteni cu avantaje? Isi ridica sprâncenele jucăuș.
Daca se apropie mai mult, inima o sa îmi iasă din piept.
- Ce te face sa crezi ca aș vrea asta? Continua el iar eu fac câțiva pași înapoi pana când spatele mi se lipește de poarta țarcului lui Tarc.
Afara soarele a apus iar vântul adie ușor. Nu e frig, dar eu tremur ca o frunza. Buza de jos îmi tremura și ea iar eu îmi cuprind talia cu brațele. Dintr-o data mi-e foarte frig. Apropierea lui e electrizanta și din nou simt acel impuls electrostatic între noi, doar ca de data asta mai intens. Acum sta la doar câțiva milimetri în fata mea. Isi ridica o mana, iar eu din reflex închid ochii. Îmi da o șuviță de par după ureche și se uita în ochii mei, acum deschiși. Pupilele ii sunt atat de dilatate încât ochii lui negrii acum sunt gri.
- Ce îmi faci, Emm, îmi zice el ușor, după care ma trage mai aproape de el.
Picioarele mele din nou s-au transformat în plastilina.
- Nu stiu...răspund eu si îmi pun o mana pe pieptul lui.
El tresare iar eu îmi retrag prea repede mana. Mi-o prinde și o pune la loc. Înainte ca eu sa îmi dau seama, buzele sale îmi ating coltul gurii și îmi depune un sărut delicat.
- Știi ca noi nu vom putea fi niciodata doar prieteni, nu-i asa? De nici un fel.
Speram sa ma amăgesc cu gândul asta, dar da, sunt convinsa ca nu voi putea fi vreodată doar prietena cu Alex.
Fără sa ma gândesc prea mult, ii cuprind ceafa cu mana și îl trag mai aproape de buzele mele. Și le lipește de ale mele iar eu jur ca ii simt pulsul cum bate necontenit. Orice frig pe care l-as fi putut simți, acum e inexistent. Acesta e lucrul după care tânjeam încă de când s-a urcat în mașina. Vocea conștiinței mele se trezește, reamintindu-mi ca e o idee foarte proasta, dar o resping.
Limba și buzele lui reușesc fara prea mari eforturi sa le convingă pe ale mele. Gura lui are exact gustul de menta pe care mi-l imginam eu. Ma cuprinde cu brațele și ma lipește de corpul lui. Cu gesturi sigure, îmi mișc mâinile pe fața și în parul lui. Scoate un geamat și ma strânge mai tare în brate. E cel mai sexy sunet pe care l-am auzit pana acum. Limba lui calda o cauta pe a mea iar eu îl simt cum inspira adânc.
- Doamne Emma! Spune Alex și îmi cuprinde fata în palme după care ma saruta pana amețesc.
Își dezlipește gura de a mea dar nu apuca sa spună altceva ca îmi suna telefonul.
- Îmi pare rău, spun incet și încerc sa îmi recapăt vocea când răspund.
- Tata?
- Emma, cina este gata, mai întârzi mult?
- Nu, ajung imediat, spun și închid.
- Se pare ca trebuie sa ne întoarcem, privesc timida spre el. Ochii ii sunt din nou întunecați iar buzele ii sunt mai roz, de la sărut.
Încerc sa îmi stăpânesc dorința de al saruta din nou și îmi dau seama ca și el face eforturi mari ca să para calm.
- Nici o problema, își drege el vocea și mie deja mi-e dor de îmbrățișarea lui.
Pe drumul de întoarcere suntem amândoi tăcuți, melodia lui Ross Copperman, Holding on and letting go fiind singura care se aude la radio. Dumnezeule, parca e un semn, nici nu vreau sa se apropie dar nici nu vreau sa îl las sa plece. Mintea mea e prea confuza.
- Alex, îmi fac eu curaj sa spun cu vocea răgușita...sărutul de mai devreme a fost....minunat. Nu am curaj sa ma uit la el si privesc fix in față. Scutur din cap. Nu cred ca pot face asta. Îmi placi....mult...si mi-e frica de ce încep sa simt pentru tine. Dar eu am un trecut teribil, de care nu pot sa scap. Te rog sa nu ma întrebi, pentru ca nici măcar nu pot sa vorbesc despre asta.
El nu spune nimic, doar se uita pe geam și simt cum tensiunea ii iese din toți porii.
- Spune ceva, îl rog din priviri.
Dar el tace în continuare, pana când ajungem pe aleea din fata casei lui.
- Și pentru mine sărutul acela a însemnat ceva mai mult. Iese din mașină si nu îmi arunca nici macar o privire.
Îmi îngrop fata în maini si încep sa plâng. E prea dureros si il urăsc din tot sufletul pe Chriss. Din cauza lui sunt asa, el mi-a distrus orice șansă la fericire.
Din cauza lui nu ma voi mai putea apropia niciodată de vreun băiat.
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
