Capitolul 42

2K 78 0
                                    

- Ia uite Emma!

Secretara mea Aura, intra în birou și îmi arata o pagina dintr-un ziar.

Întind repede gatul și îmi arunc privirea intr-acolo. O poza mare de la meciul din weekend, cu mine, Alex și copii tronează pe prima pagina din gazeta sportiva, alături de titlul: „ Fotbalistul fenomen Alex Walker în compania celebrei afaceriste Emma Willson." Îmi trec ochii fugitiv peste articol și citesc doar un paragraf: „ Se pare ca cei doi ar avea o relație de ceva timp, dar nici unul dintre ei nu a declarat nimic oficial."

- Mda. Îngrozitor de jenant. Ii inmanez ziarul Aurei.

- Este o poza chiar reușită, încearca ea sa glumească, dar nu reuseste.

Niciodată nu mi-a plăcut sa ies în evidenta, cu atât mai puțin în fata presei.

- Mulțumesc de încurajări, îmi dau eu ochii peste cap și ii spun ca poate sa ma lase singura. Am multa treaba azi și nu am timp pentru taclale.

În cele din urma, weekendul a trecut repede și noi am fost nevoiți sa ne întoarcem datorita programului meu încărcat de la restaurant. Am o mulțime de evenimente de care trebuie sa ma ocup, iar în week-end mai este și aniversarea copiilor. Ma întrerupe soneria telefonului. Este Alex.

- Iubito? Ce faci?

De ce îmi place atât de mult când îmi spune „iubito"? Ma face sa ma simt a lui, ma face sa ma simt iubita.

- La birou, tu?

- Eu tocmai ce am ieșit de la antrenament și deja am primit o mie de mesaje cu cel mai recent articol din ziar.

- Da, am văzut și eu, spun serioasa. Măcar m-au numit afacerista.

Începe sa rada tare.

- Deci nu te-ai supărat.

- Știi ca nu îmi place sa ies în evidenta, dar presupun ca asta face parte din viata ta.

- Știu, tocmai de asta te-am si intrebat. Ma simt ușurat, ma gândeam ca o sa începi sa zbieri la mine deja.

- Heeeiii!!! Dacă apareai la brat cu vreun fotomodel, atunci da. Asa...daca sunt doar eu, n-am nici un motiv, ii spun relaxata.

Rade din nou când îmi aude răspunsul. Rasul sau cald, umple receptorul.

- Iti promit ca nu va intampla asta niciodata .

- Asa sper, rad și eu, dar chiar vreau sa nu mai fie niciodată cazul de asa ceva.

- Trebuie sa te las, avem ședința în cinci minute.

- Hai, fugi! Sper ca nu ai uitat de ziua copiilor din week-end.

- Nu nu, voi fi acolo. Te iubesc!

- Te iubesc, ii răspund și închid.

***

Baloane mov și verzi intr-o parte, albastre și negre în cealaltă parte. Mia si-a dorit neaparat tematica cu sirena Ariel, iar Aris cu fotbaliști. Am aranjat petrecerea la marginea unei piscine, pentru ca este foarte cald. Nu mai puțin de treizeci de copii se bălăcesc și fac atâta zgomot cât pentru un an de zile.

Părinții și sora mea au ajuns acum doua zile și chiar și Anne cu Nate au putut veni. Doar Alex nu este aici....și cine știe dacă va veni.

- Emm! ma scoate Anne din gânduri. Se îndreaptă spre mine cu o farfurie de aperitive și cu burtica de graviduta la vedere. Ca de fiecare data, te-ai întrecut pe tine. Sunt delicioase.

Zambesc și o cuprind în brate.

- Draga mea prietena. Ma bucur atat de mult ca ati putut ajunge.

- Nu as fi ratat pentru nimic în lume asta, rade si arata spre farfuria din mana ei. Și se pare ca si Charlotte ma aproba, continua ea zambind în timp ce își mângâie burtica.

Rad și eu cu ea pana când intervine Laura.

- Nu ar trebui sa scoatem torturile? Câțiva părinți se pregătesc de plecare.

Ma uit din nou la telefon. Nici un semn din partea lui. Mi-as fi dorit sa fie și el la acest moment, dar se pare ca nu reușește sa ajungă.

- Da, haideți sa le scoatem, spun eu în cele din urma.

Confetii și artificii vin însoțite de cele doua torturi, unul cu ciocolata și unul cu frisca, ca de obicei. Din boxe se aude celebrul cântec de La mulți ani, iar copilașii intoneaza la rândul lor. Mia și Aris rad cu gura pana la urechi. Părinții mei ii țin în brate și le înmânează alte cadouri. Curtea bâzâie de zgomot ca un stup cu albine. Exact asa cum trebuie.

- Hei! aud lângă ureche și când întorc capul îl vad pe el. Alex...a reușit sa ajungă.

Ma stange în brate și ma saruta pe tâmplă.

- Îmi pare rău că am întârziat.

Abia acum, când îl vad aici, Îmi dau seama cât de dor mi-a fost de el.

- Nu-i nimic, ii zambesc cu pulsul razna.

Zâmbește din colturile gurii și își îndreaptă privirea spre copii. În acel moment Mia îl zărește. Alex ii face cu mana, iar ea se desprinde cu repeziciune din bratele bunicului sau și alerga spre noi.

- Aaaaalex!

- La mulți ani frumoaso, ii spune și o ridica în brate.

Îl stange în brate cu putere și îl privește cu ochi stralucindu-i de fericire.

- Ai venit!

- Bineînțeles! Ti-am promis! ii răspunde el și o saruta pe obraz.

Aris se apropie și ii cuprinde picioarele lui Alex intr-o îmbrățișare.

El se lasă pe vine și îi îmbrățișează pe amândoi.

- La mulți ani campionule, ii spune lui Aris.

- Mulțumesc! Sunt cel mai fericit pentru ca ești aici, spune el cu obrazul lipit de pieptul lui Alex.

Copleșită de imaginea din fata ochilor mei, îmi dau seama ca nu pot sa le mai raspesc asta. Nici copiilor, dar nici lui.

- Hei! Dar pe cine avem noi aici? Întrerupe Anne scena, scotandu-ma și pe mine din gânduri.

Copiii întorc capul iar Aris o intreaba:

- Și tu il cunoști pe Alex?

Anne care este la bratul lui Nate zâmbește.

- Daaa, ne cunoaștem de ceva vreme.

Alex se ridica și le zâmbește. Da noroc cu Nate iar pe Anne o strânge în brate.

- Ma bucur sa va vad! Felicitări, spune și își îndreaptă privirea spre burta de gravida a lui Anne.

- Mulțumim. Nu ne-am mai văzut de ceva vreme, ii spune ea cu subînțeles, desi am instiintat-o de relatia noastra actuala.
Ai pierdut cam multe lucruri de atunci.

Alex o privește gânditor, dar nu spune nimic.

- Haideți sa ne așezăm, alerg sa rup eu tăcerea, de acum stânjenitoare.

Toți dau din cap ca da și ne îndreptăm spre o masa, nu înainte ca Alex sa le inmaneze cadourile copiilor. La masa, atmosfera se relaxează rapid, Nate fiind captivat de actuala viata a lui Alex.

După încă o ora de distracție, petrecerea se încheie iar parintii, sora mea și Anne cu Nate se îndreaptă spre hotel. Alex nu a avut nici o șansă, copiii vrandu-l neapărat acasă cu noi. Epuizați, ei adorm în mașină, în drum spre casa.

ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum