A doua zi, ma trezesc devreme. Astăzi voi avea un eveniment important la restaurant si am multa treaba. În general, nu ma mai ocup eu de toată treaba acolo, am angajat cei mai renumiti bucatari din tara, dar la evenimentele importante sunt prezenta negreșit. Laura va sta cu copiii și vor face activitățile lor preferate. Aris bineînțeles ca vrea sa joace fotbal pe când Mya vrea cu păpușile. Ma liniștește spunându-mi ca se descurca și îmi promite ca ma vor vizita spre seara.
Ziua trece repede și nici nu îmi dau seama când se face ora șapte. Laura ma suna ca trece cu copiii ca să mergem sa mancam o înghețată dacă am terminat treaba. Ii răspund ca abia ii aștept și ca în jumătate de ora voi fi gata.
Douăzeci de minute mai târziu ma iau prin surprindere intrând în bucătărie și strigându-ma amândoi în cor.
- Mamiiiii!
Ma întorc și ma las pe genunchi, prinzandu-i pe amândoi intr-o îmbrățișare strânsă. Ei, și uite că pentru momentele astea trăiesc și as mai trece o data prin toate suferințele doar ca sa ii am pe ei.
- Mătușa Laura ne scoate la o înghețată spune Mya entuziasmata.
- Hmmm, dar voi ați fost cuminți astăzi?
- Daaaa, spun amândoi în cor și se uita la Laura care sta în spatele lor și zâmbește.
- Cei mai cuminți, răspunde ea și le face cu ochiul.
- Bine. In cinci minute sunt gata.
Merg în vestiar și îmi dau tunica de bucătar jos, după care ma îmbrac cu blugii și camasa din mătase pe care mi le-am luat de dimineață. De când am copii, rar am mai purtat tocuri, asa ca ma încalț cu mocasinii și dau sa ies. Zambesc amintindu-mi de vremurile când pantofii cu toc erau în topul preferințelor mele. A trecut o veșnicie de atunci.
- Chef! Spune unul din angajații mei, trezindu-ma din amintiri. Un oaspete important vrea sa va ofere complimente pentru „Le gateaux aux fruits"! A zis ca este cel mai bun desert pe care l-a mâncat vreodată și ca ar vrea sa va ofere personal complimente pentru asta.
- În regula, ies în doua minute.
Îmi desfac parul drept si îl las sa cada pe spate, ma dau cu ruj după care ma parfumez și îmi pun tocuri în picioare.
Pier ma conduce la masa cu pricina și zâmbetul îmi dispare când vad despre ce oaspete e vorba. Alex sta la masa împreună cu alți doi bărbați și rade copios la o gluma spusa de unul dintre ei.
- Monsieur, ma scuzați! Intalniti-o pe Chef Emma, ea v-a pregătit „Le gateaux" !
Zâmbetul ii dispare și il vad cum se transfigureaza la fata. Ne uitam unul la altul fiind incapabili sa ne mișcăm .
Dupa aprope o veșnicie se ridica și spune aproape soptit:
- Emma????
Mâinile îmi tremura și nu cred ca pot sa ma mișc. Pulsul probabil mi-a luat-o razna încât îl simt cum îmi bubuie în urechi.
- Alex???? E tot ce pot sa spun, dar nu ma mișc din loc. Ma uit îngrozită la el si nici el nu pare sa poată articula vreun cuvânt.
- Mami, Mya nu....striga Aris alergând spre mine dar se oprește când vede pe cine are în fata.
- Alex Walker? Aproape tipa Aris. Ești chiar tu???? Mamiiii, e Alex Walker. Și e în restaurant la noi.
E atat de emoționat încât aproape ii dau lacrimile.
Cu genunchii încă tremurând ma las pe vine lângă el și ii spun calm.
- Aris linisteste-te dragul meu. O sa îl sperii.
CITEȘTI
ABOUT US
Romance"Inghit în sec și îmi simt gura uscata.[...] Abia acum ii vad chipul vulnerabil. Pana acum era doar un băiat cuceritor care dădea pe spate orice fata. Îmi ridic mana pana când îl ating cu vârful degetelor pe fata. Ochii lui negri se uita fix în ai m...
