𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟑𝟐

645 96 31
                                    

Prima săptămână acasă este cea mai ciudată

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Prima săptămână acasă este cea mai ciudată. Mă simt o străină și aproape că îmi doresc să nu mă fi întors. Nici măcar nu este vina familiei, ci este felul în care mă simt când îi privesc fiind un întreg. Când am plecat de acasă în călătoria mea, nu mi-am dat seama că voi pierde momente din viața familiei mele. Zilele trec și în fiecare moment aflu câte ceva nou despre ei.

Mama și tata sunt fericiți să mă vadă. Petrecem câteva zile povestind. Ei îmi spun ce au făcut în timpul în care am fost plecată, iar eu despre toate locurile pe care le-am văzut, despre Easton și despre curse. Niciunul dintre ei nu întreabă despre poze.

Kenny, însă, întreabă și comentează de fiecare dată când are ocazia. Nu se sfiește că mă întrebe dacă Easton m-a ținut pe lângă el pentru sex. Îl ignor în mare parte, însă în intimitatea camerei mele mă gândesc dacă nu are dreptate. Dacă Easton m-a acceptat pentru sex și acum a găsit soluție potrivită pentru a mă îndepărta.

Nu vreau să mă gândesc la asta. Nu au existat momente în care să cred că doar sexul era motivul pentru care m-am aflat lângă el. Nu, nu pot spune lucruri neadevărate doar pentru a mă face să mă simt mai bine acum.

În ultima săptămână, nu am auzit nimic despre el. Nimic nou despre Easton, despre poze sau orice altă informație despre el. Totuși, poze au dispărut de pe internet. Pe niciun site unde au fost publicate nu mai sunt, însă vor trăi veșnic pe internet. Doar nu este degeaba vorba care spune că ce ajunge pe internet, rămâne pe internet pentru totdeauna.

Toată săptămâna, am așteptat un mesaj de la el, o scuză, orice. Am așteptat un semn, orice, însă am fost doar lăsată cu ochii în soare. Nimic nu a venit de la el și nici nu cred că, în adâncul meu, chiar am crezut că voi primi ceva de la el. Ultima noastră întâlnire a fost clară și totul s-a spus acolo. Cel puțin el a spus totul acolo.

— Sunt sigură că ultimele luni nu au fost nici pe jumătate la fel de bune ca ale tale, Josie chicotește. Până săptămâna trecută, totuși.

Astăzi, am decis să ies din casă. Am decis să accept invitația lui Josie să ne vedem și imediat ce am ajuns în fața prietenei mele cele mai bune am început să povestesc totul. Am așteptat o săptămână să pot spune cuiva totul și nu știu de ce nu am acceptat să o văd pe Josie până acum. Nu știu de ce nu am vrut să văd persoana care știe totul despre mine.

— Într-adevăr, zâmbesc slab.

— Chiar crezi că era serios? Sau dacă încă mai crede această tâmpenie? bea din limonada ei, privind trecătorii.

Este o vreme călduroasă, îngrozitor de frumoasă și aș vrea să mă simt la fel pe interior. Aș vrea să fiu la fel ca soarele de pe cer, aș vrea să zâmbesc din interior și aș vrea să fiu fericită. Aș vrea să ... Orice. Totuși, cred că aceste sentimente au fost lăsate în Jeddah, în acel apartament, în fața lui. Cred că am lăsat mai multe părți din mine acolo și încă nu le pot numi pe toate.

Pierdut în cercuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum