𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟑𝟏

638 100 40
                                    

Puține sunt momentele în care îmi pierd cumpătul și sunt puține momentele în care nu mă pot controla

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Puține sunt momentele în care îmi pierd cumpătul și sunt puține momentele în care nu mă pot controla. De-a lungul timpului, am reușit să controlez toate ieșirile și mereu sunt pregătit pentru situațiile în care mă regăsesc. Nu aș spune că sunt o persoană pusă la punct, însă sunt lucruri pe care îmi place să le țin sub control.

Totuși, când ajung în camera lui Noah lovesc măsuța de cafea.

Noah mă privește doar știind că uneori este mai bine să nu faci nimic. Îmi vine să țip, să mă întorc în camera mea și să urlu la ea. Vreau să o rănesc, vreau să o fac să simtă exact ce simt eu acum. Vreau să știe cât de neplăcut este să te găsești în acest loc.

Nu m-am gândit nicio secundă că ar face asta și nu m-am gândit niciun minut că voi trece prin asta. Nu mă interesează acele poze, nu îmi pasă că lumea le vede. Când le-am făcut am știut că cineva le poate vedea, însă nu îmi pasă. Nu mă interesează cine vede ce. Nu!

Ce mă interesează e felul în care Anastasia a făcut totul. Cum a stat lângă mine, m-a ascultat și s-a comportat atât de normal în fiecare moment. Cum nici măcar o secundă nu m-am gândit că îmi poate face una ca asta.

Fața ei îmi apare în minte și cuvintele ei mă bântuie. Spune că nu ea a făcut asta, însă este amuzant cum doar la câteva zile după ce i-am spus despre ele, lumea întreagă le vede. La dracu! Nu am cinci ani să nu înțeleg ce se întâmplă cu lumea din jurul meu. Sunt atât de nervos că am avut încredere în ea.

Apoi, că acele poze nu au fost de ajuns, când i-am deschis laptopul am găsit acel document cu toate momentele noastre, cu viața mea pusă în diferite ipostaze și, la final, exact ceea ce se întâmplă acum. Dacă nu este adevărat atunci ce se întâmplă?

— Camera ta nu îți mai este de ajuns? Noah întreabă, privindu-mă fix de pe locul lui pe canapea. Pare că se uită la un episod dintr-un serial de rahat. Un episod din viața mea!

— Încă este Anastasia acolo, mormăi în timp ce mă plimb dintr-un capăt în altul al camerei, încercând să îmi amintesc părți importante legate de ea. Poate totul a fost sub nasul meu, însă eu am fost orbit de felul în care m-a făcut să mă simt. De parcă aș fi un adolescent care doar ce a întâlnit pentru prima dată o femeie. La dracu!

Mama. Când va vedea mama acele imagini mă va omorî.

— Și nu este totul în paradis? Sexul nu mai este ajuns? prietenul meu idiot mă privește amuzat.

— E vina ei.

— Vina ei?

— Da, ea trimis pozele alea. I-am spus de ele și acum sunt pe internet. Apoi, am găsit un document scris de ea în care toate momentele dintre noi erau puse acolo. Pe ultima pagină era scris despre ce s-ar întâmpla dacă acele poze ar fi publicate. Acum știe ce se întâmplă, simt cum mă enervez din nou, iar de data aceasta nu mă controlez la fel. Noah știe că avem nevoie de relaxare.

Pierdut în cercuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum