𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟐𝟐

698 97 21
                                    

Duminică, sunt agitat peste măsură

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Duminică, sunt agitat peste măsură. Cursa din Monaco este importantă pentru mine în general pentru că este cursa de casă, însă în acest an este cu mult mai importantă pentru că este prima cursă la care Anastasia mă însoțește. Ne-am mai aflat la aceeași cursă în urmă cu câteva luni, însă acum este aici cu mine. Este diferit!

Astăzi, a stat în boxa echipei mele împreună cu Eva. Au urmărit cursa de acolo și, la naiba, de nu am fost aproape de a exploda toată cursa. Am dat tot ce am putut, încercând să fac ceea ce îmi doresc de atâta timp. Un nou trofeu.

Sâmbătă, în urma calificărilor, am ajuns pe poziția a treia, iar duminică, după cursă am urcat pe locul doi, excat după Noah. Nenorocitul meu prieten! Toată cursa am luptat pentru locul întâi, însă circuitul din Monaco nu permite depășiri așa cum mi-aș dori. Este un loc bun de concurat, însă oricine știe că nu este locul potrivit pentru o cursă frumoasă.

Singurul motiv pentru care încă se află pe calendar este atmosfera care se crează anual aici. Banii și tot ceea ce vine la pachet cu ei sunt motivele care țin Formula 1 în acest loc. Nu mă plâng pentru că ador această cursă oricum.

După procedurile post cursă, mă gândesc în camera mea din paddock, pregătindu-mi lucrurile pentru a pleca. Eva și Anastasia sunt deja la apartament pentru că am decis că ar fi mai bine pentru ele să plece după cursă. Nimic interesant nu se întâmplă după sfârșit dacă ești doar spectator.

Acum, mă grăbesc să ajung acasă. Niciodată, nu m-am grăbit să o fac, însă sunt pregătit să alerg prin aglomerație.

Și asta doar pentru a o vedea din nou pe Anastasia.

Chiar dacă am văzut-o în urmă cu trei ore. Spune-mi că sunt un idiot fără să îmi spui că sunt unul.

Joi a fost un vis împlinit. Nu știu ce a fost în capul meu să intru peste ea în baie, însă nu m-am putut abține. Nu după ce toată gala am încercat să mă port cât mai potrivit. Fără atingeri, fără priviri, fără vorbe sugestive. Nimic. Și a fost o tortură pentru că rochia aia neagră nu a făcut decât să se joace cu mintea mea. Probabil a crezut că o rochie neagră nu va atrage atenția, dar toate privirile au fost pe ea din momentul în care am intrat pe ușa aceea. Ar fi fost imposibil să nu o observe cineva când a arătat ca desprinsă din acel loc.

Când a spus că nu vrea să meargă în club, cumva în capul meu am văzut o lumină, o șansă. Am acționat din impuls și am ajuns din nou în același pat cu Anastasia. Nici măcar nu îmi pare rău! Deloc!

Nu îmi pare rău nici când ne-am trezit în acea noapte și ne-am descoperit corpurile din nou. Nici în acea dimineață. Nu, la naiba, nu am regretat nicio secundă din felul în care corpurile noastre par să știe că sunt acolo unul pentru altul.

Acum, încerc să ajung cât mai repede acasă pentru că, sper ca Eva să fie pe undeva, oriunde, iar eu și Anastasia putem să ne întâlnim din nou în dormitor sau bucătărie. Nu cred că voi putea aștepta să ajung în camera mea când deja sunt pregătit pentru acțiune și sunt încă în paddock.

Pierdut în cercuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum