𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟑𝟓

721 108 30
                                    

Este un sentiment uimitor să te întorci la circuit după o lună în care nu ai știut nimic despre acest loc

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Este un sentiment uimitor să te întorci la circuit după o lună în care nu ai știut nimic despre acest loc. Este un sentiment uimitor să te întorci la ceea ce îți place după o pauză. La început, te bucuri că ai o pauză, că te poți relaxa și că poți face ce îți dorești. Undeva după prima săptămână începi să plângi după ceea ce faci.

Este cazul meu mereu, mereu și mereu. Uneori, cred că nu mai pot, iar, alteori, îmi vine să plâng când nu sunt în mașină într-un weekend. Vacanța mea nu a fost așa cum m-am așteptat și asta doar din cauza mea. Nici nu vreau să mă gândesc din nou la toată situația creată.

Aceasta este săptămâna cu prima cursă de după pauza de o lună. Sunt atât de nerăbdător pentru cursă, sunt atât de nerăbdător pentru fiecare moment de după cursă, de asemenea.

Strâng palma Anastasiei în a mea. Săptămâna aceasta cred că a fost cea mai frumoasă din viața mea și nu aș da nimic ca să o schimb. După weekendul pe malul lacului, i-am cunoscut familia. Da, într-adevăr, i-am cunoscut deja pe fratele și tatăl ei, însă sunt circumstanțe diferite. Când m-am prezentat în fața lor, cu intenția a le cuceri fiica —nu am folosit exact aceste cuvinte—, nu au mai fost fanii mei. Nici tatăl ei și nici Kenny. Mama ei a fost drăguță mereu, însă mama mereu mi-a spus că pe cât de drăguți pot părea oamenii, pe atât de duri pot fi.

Am rămas în oraș cu Anastasia și m-am ținut de promisiune. Am petrecut fiecare moment cunoscând-o. O cunosc deja, însă am vorbit serios în acea zi când am zis că vreau să o luăm de la capăt, în ordine. Nu am glumit nicio secundă și mă țin de promisiune.

Am ieșit la întâlniri. Niciodată nu m-am văzut tipul care merge la întâlniri, însă de când o cunosc pe Anastasia pare că tot ce îmi doresc este să o duc undeva. Este incitant pentru că mereu mă gândesc la ce i-ar plăcea și ce ar fi mult mai interesant decât o cină la un restaurant.

Sincer, aș fi scos-o în oraș în fiecare seară, însă m-a lăsat doar de două ori. Restul serilor le-am petrecut cu familia sau prietenii ei. Sunt sincer când spun că mă bucur că Matteo a fost prin toată săptămâna pentru că a fost tare să vezi o față cunoscută.

Mă bucur că am dat peste Matteo în aeroport, mă bucur că mi-a spus cu cine se vede și doar când am auzit numele lui Josie, am știut clar că trebuie să merg cu el. Uneori, fac cele mai bune decizii.

Astăzi, de exemplu, o țin de mână pe Anastasia când intrăm în paddock și toată lumea poate vedea că este a mea. Am avut o mică ceartă pe acest subiect. Când i-am spus că vreau să o țin de mână când intrăm, a refuzat exact așa cum m-am așteptat. I-am explicat cât de mult vreau să fac asta. Poate că pare copilărește, însă vreau să o țin de mână, să vadă toată lumea că este serios totul. Vreau să știe și ea că sunt serios.

Așadar, am câștigat argumentul nostru.

Cred că ar trebui să mulțumesc tuturor zeităților că mi-a acordat încă o șansă pentru că altfel, nu aș mai fi avut oportunitatea de a mă plimba cu ea de mână prin paddock. Când am aterizat în Napoli, n-am crezut că o voi avea lângă mine la această cursă sau altădată pentru că după ce s-a făcut lumină peste noi, mi-am dat seama ce tâmpenie am făcut. Mama m-a rugat să plec cât mai repede și să îmi cer scuze după ce mi-am vărsat sufletul într-o seară, dar pot spune că mi-a fost teamă să fac asta.

Pierdut în cercuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum