𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟐𝟒

661 96 34
                                    

Camera de hotel la care suntem cazați este uimitoare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Camera de hotel la care suntem cazați este uimitoare. Nu m-am gândit nicio secundă că piloții ar fi cazați la vreun hotel oribil, însă locul în care stăm acum este șocant de frumos și primitor. Este atât de mare încât poate fi confundat cu etajul casei părinților mei și este decorat într-un mod vintage foarte plăcut. Este un apartament cu două dormitoare și să fiu sinceră ador acest lucru. Fiecare are camera lui chiar dacă majoritatea timpului a fost petrecut în living.

Nu m-aș fi plâns nici dacă am fi stat într-o grotă, însă recunosc că îmi place această cameră mai mult.

— Sunt obosit și înfometat, Easton apare în bucătărie cu părul umed după duș, cu o pereche de pantaloni scurți căzuți pe șoldurile sale și cu aer relaxat.

— Ce ai vrea să mănânci? Sau ce ai pe listă? întreb. holbându-mă fără vreo reținere la el.

Acum, este vina lui, și nu cred că îi pare rău, că se plimbă prin fața mea pe jumătate dezbrăcat. De exemplu, nu este prima dată când iese de la duș astfel. Nu este prima dată când umblă prin fața mea perfect conștient de felul în care arată. Apoi, fața lui mereu spune că este mai mult decât fericit să mă vadă holbându-mă.

Aici, trebuie să recunosc că îmi pare rău pentru că sunt atât de ușor afectată de el. Nu am crezut că cineva mă va face prea curând să nu îmi pot controla gândurile. Cumva, Easton adoră să știe că el este cel care face asta.

— Ce vreau eu nu este pe lista mea, mă privește atent, coborându-și privirea pe corpul meu.

Simt cum dâre de foc se preling pe pielea mea și aș vrea să dispar chiar în acest moment din fața lui. Easton joacă destul de ciudat. Nu insistă, nu presează, nu încearcă să aducă vorba de ce ar vrea. Nu, East lucrează diferit. Face mici insinuări din când în când, mă privește cu subînțeles și rânjește amuzat când mă vede nesigură. În ultima săptămână, toate întâlnirile noastre nocturne au fost inițiate de mine. El doar începe, mă aprinde și mă așteaptă cu brațele deschise apoi.

De exemplu, acest moment, replica lui, privirea arzătoare, mâna care îi este întinsă pe piept, limba care i se plimbă peste buze. Nu îmi poate spune nimeni că ceea ce gândesc eu nu este ceea ce are el în minte. Nu îmi spune că Easton vorbește despre ciocolată în acest moment.

— Luke știe cel mai bine, așadar vom mânca ceva de pe lista ta, mormăi, încercând să nu par deloc afectată de el.

La naiba, dacă funcționează!

— De acord, aprobă. Voi comanda ceva de pe listă, tu ce vrei? întreabă, pornind spre telefonul agățat de perete.

— Orice îți iei tu, decid să merg cu ce vrea el de această dat pentru a fi egali.

Aprobă și sună recepția hotelului. Fie vorba între noi, singurul motiv pentru care nu am comandat altceva este pentru că nu mă pot gândi la nimic altceva în afară de Easton și felul în care interiorul meu pulsează.

Pierdut în cercuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum