𝐞𝐩𝐢𝐥𝐨𝐠

897 98 41
                                    

Suntem doar fericiți

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Suntem doar fericiți. Cine ar fi crezut că aș spune că sunt fericit?

În weekend, a avut loc ultima cursă din sezon și pot spune că acesta a fost cel mai bun an pe care l-am trăit vreodată. Și nici nu voi încerca să spun că nu este datorită femeii care este mereu lângă mine.

Cine ar fi crezut că după vacanța mea în Positano de la începutul anului voi găsi cea mai bună persoană din viața mea lângă mine. Cred că de fiecare dată când o privesc înțeleg de ce toate celelalte relații sau încercări nu au funcționat. Cred că înțeleg faptul că mereu mi-am dorit pe cineva ca ea, însă nu am știut că această persoană există. Cel puțin, nu am știut până când nu mi-a întrerupt sesiunea de meditare din vârful dealului.

Nici nu mai contează acum, însă. Nu mai contează cum ne-am întâlnit, cum am decis să începem, ce am făcut sau cum am greșit. Contează că suntem împreună în această secundă și că ne înțelegem.

Nu mereu, însă de cele mai multe ori o facem.

Cred că este imposibil să o înțeleg mereu pentru că, uneori, este doar ciudată. De exemplu, de fiecare dată când scrie vrea liniște, implicit în acele momente, nu am dreptul să mă mișc prin casă. Nu am dreptul să vorbesc sau să mestec, asta dacă vreau să stau în același loc cu ea. Ceea ce de obicei fac pentru că nu văd un m-aș putea afla dacă nu lângă ea.

Acum, Noah ar spune că sunt un idiot siropos, dar cred că mereu am fost. Diferența este că acum am pentru cine să fiu acest bărbat îndrăgostit.

De asemenea, cine ar fi crezut că voi spune vreodată sau atât de curând că sunt îndrăgostit? Nu eu, deoarece pentru mine nu era tocmai un aspect important, cel puțin nu până când Anastasia a intrat în viața mea cu toate rochiile ei.

— Din nou ești în lumea ta, Easty, vocea ei mă trage înapoi în prezent.

Privesc nori înainte de o privi pe ea. Cel mai oribil aspect al relației noastre este faptul că familiile noastre sunt în colțuri diferite ale globului și nu putem avea acea relație în care oricând ne vedem la cafeneaua din colț. Cel puțin atunci când ne dorim să fim cu familiile noastre. Când suntem în Monaco putem merge la cafeneaua din colț.

De două luni, Anastasia locuiește cu mine în Monaco. Nu știu cum s-a întâmplat și sunt sigur că nu am întrebat-o dacă vrea să se mute cu mine, ci ne-am trezit într-o zi cu obiectivul de a muta cât mai multe lucruri din casa părinților ei la mine. Atunci, mi-am dat seama că nu am nevoie de ani întregi pentru a ști că vreau să locuiesc cu cineva. Anastasia este colega, prietena și iubita mea. De ce nu ar locui cu mine?

— Mă gândeam la tine, spun sincer.

— Când nu te gândești la mine? întreabă ironic. Cred că va trebui să plătesc chirie sau ceva pentru tot timpul pe care îl petrec în gândurile tale.

Pierdut în cercuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum