𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 2

Odată ajunse la terasa cafenelei care era în spate de tot, ne așezăm fiecare la masă.
Localul era unul plăcut și avea o muzică ambientală. Erau mese peste tot, atât înăuntru cât și afară.
― Roxanne, de unde știi această terasă?
― Eh, Daisy. Am aflat și eu...
Începem să râdem și deja ne imaginam cu cine ar fi fost aici.
― Fetelor, nu fiți rele. Știți că eu sunt genul de persoană căreia îi place să experimenteze lucruri noi. Și nu cred că e ceva rău în plus e doar un local.
― Da, ai dreptate.
O fată ne aduce meniuri și comandăm fiecare câte o cafea.
După ce pleacă fata, Daisy sparge gheața.
― Roxanne, de ce erai atât de încântată?
― Daisy, am avut o întâlnire aseară de efectiv am rămas fără cuvinte.
― Serios?
― Da!
Roxanne era genul de fată care nu credea în iubire și avea întâlniri peste întâlniri.
Mereu spunea ce avea în gând și nu conta dacă jignea sau nu persoana din fața ei. Mai pe scurt era foarte directă.
― Aham...spune Daisy.
― Aham, ce?
―Tu și întâlnirile.
Roxanne își dă ochii peste cap.
―Ce vrei să spui cu asta?
― De câte ori ai avut o întâlnire woow, așa i-ai găsit un defect.
― Ei bine, știi că eu spun ce nu îmi place din prima zi dar chiar nu am găsit nici un defect băiatului.
Începem toate să râdem.
Între timp cafeaua ne este adusă.
La un moment dat Roxanne își îndreaptă atenția spre mine.
― Ema?
― Da?
― De ce ești atât de tăcută? Credeam că îți va prinde bine această ieșire.
― Te ascultam, Roxanne.
― Dada... Se vede pe fața ta că nu ești în apele tale. Dar cum am vorbit și cu Daisy, trebuie să facem ceva în situația asta.
― Adică?
― Adică ai nevoie de o vacanță ceva. Și cum noi suntem lângă tine, ne-am decis în numele tău desigur să plecăm câteva zile. Ce zici?
― Dar...
― Ema, nici un dar. Nu suportăm nici una să te vedem așa, îmi spune sora mea.
Îmi dau ochii peste cap și continui să amestec în cafea...
La un moment dat îmi ridic privirea și privesc în jurul meu. Cafeneaua era destul de aglomerată și părea a fi o zi de duminică normală.
În timp ce gustam din cafeaua care îmi trezea simțurile la realitate, observ stând în fața mea un chip angelic.
Fără să mai spun ceva și fără să ascult ceea ce îmi spun fetele, mă uitam la el.
La un moment dat își îndreaptă privirea spre mine. Nu îmi dădeam seama de culoarea ochilor lui dar puteam să jur că erau căprui.
Înghit în gol...
Fetele văzând că nu le bag în seamă, se întorc și privesc în aceeași direcție unde mă uitam eu.
Se întorc spre mine și îmi făceau semne să mă opresc. Dar nu reușeam... Avea o privire atrăgătoare.
La un moment dat îmi zâmbește și îmi trage cu ochiul.
―Tupeist bărbat, îmi spun în gândul meu.
La un moment dat Daisy mă lovește peste mâna și cumva reacționez.
― Au!
―Încetează.
― Dar nu fac nimic.
― De zece minute te uiți fix la tipul acela. Știu că arată bine dar nu trebuie să fii atât de insistentă.
― Sunteți fenomenale, jur. Dacă nu spun nimic înseamnă că sufăr, dacă mă uit într-un punct anume sunt insistentă.
― Nu reacționa așa, Ema.
― Păi nu reacționez nici cum dar doar m-am uitat nimic mai mult. De când privitul este o crimă?
― Nu este.. Dar...
Le fac semn să tacă și începem să râdem pe seama acestor replici.
― Recunosc că arată chiar bine, spune Daisy.
― Hei, Daisy.
― Ce este? Am și eu voie să mă uit. Nu înseamnă dacă sunt căsătorită nu am voie să mă uit.
― Deci despre ce călătorie vorbiți voi? schimb eu subiectul.
― Păi ne gândeam să mergem câteva zile la New York. Știți că am eu niște prieteni acolo.
―Da, Julia și Lucas. Dar ei nu locuiau în Seattle?
― Ba da, dar s-au întors înapoi pentru că Juliei îi era mai ușor cu creșterea micuțului Archie și din câte am înțeles mama ei o ajută.
― Înțeleg, spune Daisy.
― Și vom fi doar noi trei?
― Da.
― Păi micuța Beth?
― Am vorbit cu mama lui Peter și va sta ea cu ea cât timp vom fi plecate.
― Păi și Peter ce spune?
― Știe cât de greu mi-a fost la început și se bucură că mai ies. Oricum știe că suntem toate trei și nu are treabă.
― Atunci e bine. Și când vreți să plecăm?
― Ne gândim pe vinerea asta care vine. Ce zici ?
― Este ok. Oricum planuri nu am și la muncă am noroc că pot lucra de acasă.
După moartea lui Chad , am cerut la muncă să pot lucra de acasă. Lucram la o firmă de telecomunicații și îmi plăcea că aveam ocazia să lucrez și de acasă. În plus au înțeles situația în care eram și au fost de acord. Eram prea bună ca să fiu dată afară.
― Mă bucur atunci. Chiar îmi este dor de o vacanță doar noi fetele.
―Că bine zici, Roxanne dar că tot ai adus vorba de asta, ce vei face cu noua cucerire?
― Eh..nimic ce să fac ? Vorbim în continuare doar nu ai impresia că deja îl voi prezenta cuiva?
― Știam eu că ceva nu îți convine.
― Nu este vorba despre asta, Daisy doar că nu vreau să mă grăbesc.
― Bla, bla. De fiecare dată asta ne spui și când te întrebăm de el, spui că i-ai dat papucii că nu simțeai aceea conexiune.
― Ei, de ce mă subestimezi, Daisy ? S-a întâmplat doar o dată, de două ori..
― Poate vrei să zici de vreo cinci ori. De fiecare dată când ne vedeam , ne spuneai de alt tip.
Râdem și Roxanne știa că noi suntem alături de ea indiferent de câte eșuări are.