𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 26

Apartamentul era situat într-un cartier destul de ok. Aveam la îndemână multe magazine alimentare, chiar și un bancomat. Era perfect.
Nu era nici departe de birou.
Ajungem fără nici o problemă și parcăm ambele mașini.
Este un pas foarte important pentru mine și de aceea am vrut să fie și fetele alături în această zi.
Le aștept pe amândouă la mașină și odată ce au ajuns, mergem la apartament. Sun la interfon și nu durează mult până când domnul îmi deschide.
Apartamentul era situat la etajul opt și beneficiam și de un lift. Odată ajunse la lift, apăs butonul și așteptăm.
― Ema, ai emoții, îmi spune Daisy.
― Sincer, da. Sper să fac o impresie bună pentru că acest apartament este șansa mea de a lua de la capăt.
― Va fi bine.
O aprob și așteptăm ca liftul să ajungă la etajul dorit.
În următoarele cinci minute, ajungem.
Ajungem în dreptul ușii și bat ușor. Îmi deschide un bărbat la vreo cincizeci de ani.
― Bună ziua, sunt Ema Watson.
― Bună ziua.
Ne face semn să intrăm în apartament.
Apartamentul era frumos, avea un hol destul de mare. Domnul Jackson ne face un mic tur și la final îmi dă cheia.
Eram atât de fericită.
După ce domnul Jackson a plecat, noi am mai rămas și am inspectat tot apartamentul.
Avea două camere, o baie destul de mare și bucătăria încorporată cu tot ce înseamnă.. Eram atât de fericită.
― Ema, este superb, îmi spune Daisy.
― Da, este și nu îmi vine să cred că este al meu.
― Nici nu ai nevoie de renovări, totul este perfect.
― Da, ai dreptate Roxanne.
În următoarele zece minute, mai stăm doar cât să îmi fac o idee ce aș putea să cumpăr.
Într-adevăr, apartamentul avea tot ce îmi trebuia dar trebuia să cumpăr lenjerie de pat și produse de toaletă.
Desigur și ceva lucruri în bucătărie.
Închidem apartamentul și plecăm la cumpărături după care mergeam să îmi iau lucrurile de la Daisy.
Pe drum gândul îmi zboară la Gabriel.
Nu mi-a mai dat nici un semn de atunci și deja începeam să mă simt prost.
Poate am reacționat prost la gestul lui dar îmi era teamă din nou.
După ce voi termina de mutat, îl voi suna... Îmi vorbeam singură...
Știu că nu am reacționat ca o femeie la treizeci de ani dar....
Pierdută în gândurile mele, telefonul îmi sună și răspund fără să mă uit cine mă sună.
― Ema...
― Gabriel...
Chiar nu credeam că va suna din nou...
― Știu că ai spus că nu mai vrei să ieși cu mine dar nu pot.... Nu pot să trec peste ce am făcut.
― Gabriel, a trecut.
― Știu dar nu pot trece peste.  Vreau să mă revanșez...
Oftez și încerc să îmi păstrez calmul...
― Bine, Gabriel. Te ascult.
― Vreau să ieși din nou cu mine.
― Când vrei?
― Weekendul acesta ce spui?
― Este perfect.
― Vin și te iau de la sora ta .
― Nu mai locuiesc acolo că tocmai m-am mutat .
― Super. Îmi lași adresa și vorbim.
― Sigur. Scuze, Gabriel dar chiar trebuie să închid.
Închid telefonul fără să mai aștept ca el să îmi spună ceva.
Chiar eram în mare grabă și deja fetele mă așteptau.
Am rămas că ne întâlnim la un magazin și  după  ce vom termina de cumpărat, vom merge să îmi iau lucrurile.
După ce terminăm de luat cele necesare, ne îndreptăm spre casă.
Nu aveam foarte multe lucruri.
Gândul îmi zboară din nou la el și încercam să nu fiu distrasă dar din păcate, eram prea pierdută.
Desigur Roxanne observă și nu ezită să mă întrebe:
― Ema, ești bine?
― Da, de ce întrebi?
― De zece minute încerci să pui acele haine în cutii dar nu ți-a reușit măcar una să o pui.
Încep să râd și spun cu glas domol:
― Sunt bine, doar că azi m-a sunat din nou Gabriel.
― Ce ?? Când aveai de gând să ne spui?
― Nu știu, nu mi s-a părut important.
― Ei bine , știi bine că acest Gabriel este foarte important pentru noi.
― Da, că este un idiot și acum încearcă să se revanșeze din nou cu o cină. Am rămas că îi voi spune noua adresă.
― Noua adresă? Deja știe?
― Păi...într-un fel am acceptat și am spus că mă voi muta de la Daisy.
― Și ce a spus?
― Nimic, am rămas că îi voi scrie adresa în ziua când ne vedem.
― Ema, ești sigură de această dată? îmi spune Daisy calmă.
― Nu, Daisy nu sunt sigură. De aceea încerc pe cât posibil să îl fac să aștepte.
― Bună idee.
― Am greșit o dată și a doua oară nu voi mai risca.
Nu vreau să vadă că îmi doresc din nou să ies cu el sau să mă caute. Desigur nu pot spune că nu îmi surâde ideea de a ieși din nou cu el dar nu vreau să vadă că..
― Ai dreptate, Ema.
Terminăm de discutat despre subiectul Gabriel și continuăm să împachetăm lucrurile.
Privind în timp ce îmi pun toate lucrurile, simțeam că mi rupe sufletul dar era timpul.
După ce am trecut prin ceea ce am trecut cu Chad simt că locul meu nu mai este aici. Cu toate că apartamentul nu era atât de departe de Daisy și puteam să ne vedem la fel ca și până acum .
Îmi va fi dor și de micuța Beth care fără să realizez a crescut atât de mult.
După jumătate de oră terminăm și cu ajutorul lui Peter , ducem fiecare cutie la mașină.
Era deja ora douăzeci și unu când am pornit spre apartament.
Roxanne a decis că vrea să vină să mă ajute deși i-am spus că nu este nevoie . Daisy a trebuit să rămână acasă cu micuța Beth.
Punem toate lucrurile în mașină și pornim.
Încet Roxanne dă drumul la muzică.
Era o liniște și doar muzica se auzea în fundal când eu o întreb fără ezitare :
― Roxanne, cum ești cu John?
― Sunt bine, știi cum e...
― Te-ai mai gândit la ceea ce am discutat atunci ?
― Da..
― Și?
― Încă nu sunt pregătită, Ema. Am o reținere... 
― Roxanne , nu sunt în măsură poate să dau sfaturi având în vedere situația mea dar cum tu mereu ai fost lângă mine, este timpul să fiu și eu.
Cel mai important lucru este să lași toate de la sine. Probabil ți-am mai spus acest lucru și totul depinde de tine dacă vrei sau nu să reții.
― Da, Ema. Las lucrurile așa cum sunt și crede-mă că am discutat despre asta cu John. Desigur prima dată a început să îmi spună că nu e ceea ce își dorește și că nu îmi doresc această relație.
Nu, nu este adevărat. Chiar încep să țin cu adevărat la el și știu că este bărbatul potrivit pentru mine dar tot am o reținere. Știi bine prin ce am trecut și mereu voi trăi cu această teamă....
― Roxanne, știu prin ce ai trecut și crede-mă că la fel și eu sunt cu această teamă dar mi-am dat seama că totul începe de la mine și eu sunt singura care poate opri.
După  moartea lui Chad, am crezut că nu voi mai fi în stare să ies din aceea buclă dar uite chiar astăzi am reușit să îmi cumpăr acel apartament. Am renunțat să mă gândesc la trecut și simt că este timpul să văd în viitor.
― Da, ai dreptate. Doar că tu mereu ai fost mai puternică decât mine, Ema.
― Nu întotdeauna.
― Ce vrei să spui?
― Roxanne, cu toate că nu am spus-o niciodată  dar am avut și eu momente când nu mai voiam să trăiesc și  să îmi pun capăt zilelor. 
Simțeam că odată cu moartea lui Chad, am murit și eu .
Dar uite că sunt aici și crede-mă că simt că acum viața mea are un rost.
Cu toate că nu a mers aceea întâlnire cu Gabriel undeva tot sper că va veni și soarele pe strada mea.
― Știi, Ema nu vreau să crezi că îi țin apărarea lui Gabriel dar vezi încearcă și acum . Poate ai tras concluzia prea repede, poate nu este chiar așa cum crezi tu.
― Da... voi vedea, Roxanne.
Discutând nici nu mi-am dat seama că deja am ajuns la apartament.
Opresc mașina și coborâm.
Luăm fiecare câte o cutie și urcăm sus.
După două ture de dus cutii, terminăm și Roxanne mă anunță că trebuie să plece.
― Promit Ema că o să vin mâine.
― E ok, Roxanne.  Ai făcut destul de mult pentru mine.
O îmbrățișez și o conduc la ușă.
Închid în urma ei și decid să fac un duș rapid.
Eram prea obosită să le pun toate la locul lor și îmi iau doar cele necesare pentru duș și somn.
Intru în baia frumos decorată și dau drumul la duș.
În momentul în care apa fierbinte îmi curge pe piele, simțeam că oboseala își spune cuvântul.
După zece minute , ies din duș și îmi fac restul rutinei și merg direct în dormitor.
Odată ajunsă, mă pun în pat.
Adorm fără nici o problemă.