𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 31

― Cineva a dormit bine azi-noapte, îmi spune Roxanne.
― Bună dimineața se spune la mine.
― Ei, hai nu fii atât de dură cu mine, Ema.
― Nu sunt dură , sunt politicoasă.
Începem toate să râdem.
― Credeam că vei veni cu micuța Beth, Daisy.
― Și eu la fel am crezut dar Peter mi-a spus că avem nevoie de o zi relaxantă și a ales el să stea cu ea.
― Ce drăguț din partea lui.
― Așa este. Tu cum te simți?
― Bine, chiar sunt bine.
― Ne bucurăm enorm de mult și vreau să îmi cer scuze pentru ziua de ieri. Dar când am văzut că nu ai răspuns deloc la telefon, ne-am făcut griji.
― Nu ai de ce să îți ceri scuze. Eu sunt de vină că aveam telefonul pe silențios.
― Cum a fost cu Gabriel? mă întreabă Roxanne pe un ton jucăuș.
― Bine.
― Doar bine?
― Ce ai vrea să spun?
― Cât mai multe detalii și desigur și alea picante.
― Roxanne!!
Îmi dau ochii peste cap și încep să râd.
― A fost frumos.
― Mda, m-ai lămurit.
― Hai, nu fii așa.
― Ok, am înțeles.
― Știi că mereu mi-au plăcut detaliile picante.
― Da, știu dar nu este cazul.
― Oricum expresia de pe fața ta, îmi spune că e bun.
Fără să vreau simt că sunt roșie în obraji.
― Hai, gata. Să schimbăm subiectul.
― Da, da.
Ne bem liniștite cafeaua și după jumătate de oră, achităm nota de plată și mergem la cumpărături.
După câteva ore, ne întoarcem acasă cu multe plase.
Odată ajunsă acasă, mă gândesc ce să gătesc. Aveam emoții că știam că va veni din nou și voiam de această dată să îl surprind..
Las plasele în dormitor, mă schimb și mă retrag în bucătărie.
Decid să fac o friptură cu legume.
După jumătate de oră, am pus totul la cuptor și încep să mă pregătesc.
Cât timp friptura este la cuptor, fac un duș rapid și îmi aplic o cremă hidratantă.
Îmi iau ceva lejer în casă dar în același timp  mai atrăgător.
După ce sunt gata îmbrăcată, verific din nou friptura.
În bucătărie mirosea demențial de bine și doar de la miros, mi s-a făcut foame.
Mă uit la ceas și văd că e deja ora douăzeci și nici un semn de la el.
Aveam o urmă de dezamăgire că nu va veni dar dacă a promis, înseamnă că se va ține de cuvânt.
Verific friptura și nu durează mult când aud soneria.
În timp ce mergeam să deschid, aveam emoții pentru că știam că doar el poate fii la ușă.
Trag aer în piept și deschid.
Pentru prima dată mă uitam la el cu o sclipire în ochi.
Purta un tricou negru și o pereche de pantaloni de aceeași culoare.
― Bună, iubito.
Iubito suna atât de erotic și romantic...
― Bună, Gabriel.
Îi fac semn să intre și în momentul în care închid ușa, mă lipește cu spatele de ea.
Mă sărută și simt că mă topesc la fel ca și o lumânare.
― Mi-a fost dor de tine, îmi spune printre săruturi.
― Și mie.
Timp de câteva minute, ne sărutam lângă ușă.
Se desprinde de mine și mă privește.
― Miroase demențial.
Pentru o clipă uitasem de mâncarea care era în cuptor.
― Nu se poate!
Alerg spre cuptor și reușesc să opresc focul.
― Dacă mai stăteam câteva minute, era un dezastru.
― Iubito, nu îți face griji. Sunt cu tine și asta contează. Nu îmi păsa dacă se ardea.
― Știu dar am vrut să...
Mă oprește și mă sărută din nou.
― În ritmul acesta, cred că pot sări direct la desert.
Zâmbesc.
Mă ajută să pun masa și mâncam din nou într-o liniște.
― Nu trebuia să te deranjezi cu această cină.
― Îmi place mai mult o cină acasă decât una în oraș.
Nu puteam să îi spun că ultima dată când am ieșit la cină a urmat un dezastru.
Încă nu.
― Ema, m-am gândit să mergem într-o mică vacanță. Ce spui?
― Păi...încerc eu să spun dar mă oprește.
― Ema, meriți tot ce e mai frumos și aș vrea să fii cu mine. Îmi doresc nespus de mult să petrecem timp împreună, fără agitația din oraș. Este vorba doar de câteva zile.
Zâmbesc.
―Bine, Gabriel. Și când ai vrea?
― Păi, ce spui de marți? Având în vedere că trebuie să îți faci bagajul.
Tu când începi la muncă?
― Am cerut doar zece zile, deci pe lunea viitoare.
― E super atunci. Ema, meriți să te odihnești, să te relaxezi. Și această mini vacanță, va fi ocazia perfectă.
― Unde vom merge?
― La munte. Mă gândeam să vizităm Parcul Național Cascada de Nord. Ce spui?
― Este o zonă foarte frumoasă.  Mi-am dorit enorm să ajung.
― Ei bine, acum ai ocazia, Ema.
― Îți mulțumesc, Gabriel.
― Te rog, nu îmi mai mulțumi atât de mult. Pentru tine aș face orice.
― Cu cât petrec timpul cu tine, cu atât realizez că am fost un idiot din prima zi.
Mă prinde ușor de mână și îmi zâmbește. Adoram zâmbetul lui și cu toate că e prea repede, încep să îmi deschid sufletul.
Într-adevăr sunt la vârsta în care nu mai cred în declarații de dragoste. Este vârsta la care știi ce îți dorești cu adevărat.
Și simt că el este.
Terminăm de mâncat și ca de obicei mă ajută.
Restul serii îl petrecem uitându-ne la un film și făcând dragoste.
Iubeam aceste momente și privindu-l realizez că mi-a lipsit atât de mult atingerea unui bărbat.
După moartea lui Chad, m-am închis în mine și nu am mai vrut să mă arunc într-o relație dar cu Gabriel totul se întâmplă atât de repede și e prea minunat.
De multe ori mă gândesc că se poate schimba la o treisute șaizeci de grade și voi suferi din nou. Dar mă gândesc că timpul îmi va arăta cu adevărat dacă va fi sau nu.
Dimineața ne prinde îmbrățișați și epuizați după o noapte atât de romantică.
Fiecare sărut, fiecare atingere mi-a arătat că sunt ceea ce își dorește și nu a omis nici o parte a corpului meu nesărutată.
Îi simțeam respirația la urechea mea și îmi plăcea. Îmi plăcea enorm de mult.
― Bună dimineața, iubito.
― Bună dimineața și ție, iubitule.
De ce am spus?
Oare simt?
― Iubitule?
Zâmbește și ridică o sprânceană.
Simt că ard în obraji...
Oftez și trag aer în piept.
Simt că este timpul să îi povestesc despre trecutul meu.
― Nu ți-am spus despre mine dar cred că este timpul.
― Ema, e în regulă. Știu că ai suferit mult și nu pot să te forțez să îmi povestești.
― Știi?
― Din prima clipă când te-am văzut am știut că ai ceva al tău dar în ziua când dat-o în bară, mi-am dat seama că într-adevăr ai o poveste.
― Am fost căsătorită trei ani de zile. Ne cunoșteam din perioada facultății și după trei ani de relație m-a cerut.
Soțul meu era avocat și eu lucrând la firma la care lucrez și acum, aveam posibilitatea de a ne lua o casă. Îmi doream enorm de mult un copil și în ziua aniversării, am ieșit în oraș. Simțeam că era momentul pentru a discuta. Deși încercasem de mai multe ori să discut cu el, mereu era obosit.
― În seara aniversării căsătoriei noastre i-am spus că îmi doresc enorm de mult un copil. Desigur a reacționat foarte prost și nu înțelegeam de ce. Pe plan profesional ne mergea bine și cum spuneam, eram în căutarea unei alte locuințe. Deși aveam un apartament destul de mare, simțeam că îmi doresc să avem o casă. A fost visul meu de când era mică.
Desigur ne-am certat și în drum spre casă, am încercat din nou să discut cu el. Într-o fracțiune de secundă și-a întors privirea spre mine și atât a fost.
Țin minte doar că am strigat spre el și atunci a încercat să controleze mașina dar din păcate a fost prea târziu. A întrat în contrasens.
― Eu am scăpat ușor având în vedere că a fost destul de grav accidentul.
El nu a purtat centura și a murit pe loc. Am ajuns la spital dar eram mai mult în stare de șoc. Nu puteam vorbi, nu reacționam nici cum.