𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 7

A doua zi m-am trezit cu o ușoară durere de cap.
Mă ridic din pat și merg la baie să iau o pastilă.
― Sper că nu mă răcesc, încep să vorbesc singură.
Iau pastila din dulapul de medicamente și mă duc în bucătărie să iau apă.
În bucătărie era liniște,era doar Daisy care își bea cafeaua.
― Bună dimineața, Daisy.
― Bună dimineața, Ema.
― Ești bine?
― Mă doare puțin capul și am venit să îmi iau un pahar de apă.
Între timp Daisy îmi pune și mie cafea .
― Peter?
― Doarme. La ora șase a terminat munca.
― Beth?
― Și ea încă doarme. Azi noapte a fost cam agitată și s-a trezit de vreo câteva ori. Abia am reușit să o culc la loc.
― Dar tu cum ești?
― Sunt bine, obosită dar bine.
Reușesc și eu să iau pastila și mă pun la masă .
― Aseară când am început să discutăm despre mutarea mea, am observat că te-ai schimbat la față. Este ceva în neregulă, Daisy?
― Nu, dar m-am obișnuit cu tine și nu aș vrea să te muți de la noi.
― Of, Daisy. Știu ce vrei să zici dar cred că este timpul. Cu toate că poate nu sunt îndeajuns de pregătită dar trebuie să o fac. Ziua de ieri mi-a demonstrat că este timpul iar tu și Roxanne ați făcut-o să fie mult mai specială.
― Ema, te iubim și suntem alături de tine. Știu că Roxanne ieri a cam exagerat dar crede-mă că noi te vedem cum te închizi în tine. Știu e dureros dar trebuie să mergi mai departe. Bine asta nu înseamnă că trebuie să te muți de la noi. Știi că ești bine venită în continuare.
― Știu, dar și ăsta este un pas. Oricum încă nu m-am hotărât. Cred că după ce voi veni din mini vacanța noastră, voi discuta cu șeful meu să mă întorc din nou la birou. Începe să îmi fie dor de agitație.
― Da, este un lucru bun că vrei să te întorci. Dar ziceai că vrei să vinzi apartamentul. Cum vei face asta?
― Nu știu, cel mai probabil o să mă întâlnesc cu mama lui Chad și voi discuta. Știu că nu va fi de acord dar până la urmă, acel apartament este luat din banii de nuntă. Nu ar trebui să aibă vreun drept asupra lui.
― Normal că nu ar trebui , Ema. Pentru că până la urmă tu ești soția lui adică fosta lui soție. Ai tot dreptul să faci ce vrei.
― Da...
În timp ce povesteam, îmi arunc ochii la ceasul de la cuptorul cu microunde și era doar șapte și  jumătate.
Munca o începeam la opt și jumătate și aveam timp să mă pregătesc. Deși lucram de acasă, puteam lejer să rămân în pijamale.
― Va fi bine, Ema. Vei vedea. Cu pași mărunți vei trece și peste asta. Mereu ai făcut-o.
― Da... Câteodată mă gândesc că doar eu am parte de astfel de lucruri.
― Nu o lua așa, Ema. Sunt momente în viață când inevitabil trebuie să treci prin ele. Dar totul depinde de tine cum vei face față. Crezi că eu nu am avut momente când am simțit că nu le pot face față? Au fost și vor mai fi.
― Da, ai dreptate.
O îmbrățișez și mă retrag să mă pregătesc.
Odată ce sunt gata , îmi deschid laptopul și mă apuc de treabă.
Ziua îmi trece destul de repede și pe la ora șaisprezece și jumătate termin tot. Mă retrag în bucătărie și îmi iau ceva să mănânc. Deși am pauză de o oră, prefer să lucrez în continuu ca să termin în ziua precedentă.
La un moment dat îmi sună telefonul, era Roxanne.
― Hei, Ema.
― Hei, Roxanne.
― Îmbracă-te că am o treabă cu tine.
― De ce? Ce ai făcut din nou?
― Eu ? Nimic. În zece minute sunt la tine. Nu am timp să aștept.
― Zece minute, Roxanne ? Nu apuc nici să dau drumul la apă dar să mai fac și duș. Și ce este cu graba asta?
― Nimic, nimic. Atunci hai douăzeci de minute , e ok?
― Aproape.
Nu apuc să mai zic nimic pentru că normal îmi închide telefonul.
Oftez și mă duc să mă pregătesc.
― Ce mai pui la cale iar , Roxanne? îmi spun doar pentru mine.
Mă duc să mă pregătesc și surpriză sunt gata mult mai repede.
Daisy era în bucătărie cu Beth și o întreb:
― Daisy , ce planuri are iar Roxanne cu mine?
― Nu știu nimic.
― Daisy!
― Ema, chiar nu știu. Nu mi-a spus nimic . Când am vorbit cu ea, m-a întrebat dacă ai terminat munca, atâta tot. Ce planuri are, nu știu.
― Păi nici eu nu știu pentru că se pare că este foarte secretoasă. Oricum, sunt gata.
― Eu nu o să vin , Ema . Astăzi vreau să stau cu Beth că ți-am spus că nu s-a simțit bine. Și nu aș vrea să îl rog din nou pe Peter să stea cu ea. Mai ales că pe seară din nou este la muncă. Mergeți voi unde aveți treabă.
― Bine, Daisy. Chiar sunt curioasă ce planuri are.
O sărut și mă îndrept spre ușă.
Primesc un mesaj de la Roxanne că deja mă așteaptă și nu mai are răbdare.
Normal...tot ea.
Cobor scările de zici că sunt la maraton.
Odată ajunsă la mașină, Roxanne nu ezită să îmi spună :
― Credeam că nu mai vii.
― Hei, îmi pare rău că a trebuit să aștepți după mine dar ce voiai să fac? Doar nu voiai să ies din casă fără să fac un duș.
―  Nu,nu. Ai dreptate.
Urcăm în mașină și pornim.
― Deci unde mergem?
― Secret.
― Roxanne! Te mai întreb odată . Unde mergem?
― Ce enervantă ești.
― Chiar deloc. Dar vreau și eu totuși să știu motivul pentru care m-ai scos din casă de zici că arde undeva.
― Poate arde...nu ai de unde să știi.
― Ce ai făcut iar?
― Vei vedea.
― Mă omori, știi nu?
― Nup.
Mă las pe scaun și oftez. E prea hotărâtă să nu îmi spună ,așa că nu mai zic nimic.
Drumul spre unde doar ea știe, îl parcurgem destul de repede. De parcă s-a înțeles cu cei din trafic să nu o aglomereze.
Ajungem în fața unei clădiri.
― Roxanne, ce căutăm la spital?
― Vei vedea.
Oprește mașina și înainte să coboare, mă lovește puternic în umăr.
― Au, Roxanne. Ce naiba?
― Scuze dar era necesar. Haide.
― Necesar de ce?
Nu apuc să mai spun nimic pentru că Roxanne iasă din mașină și îmi deschide portiera și mă trage spre ea.
― Roxanne, ce naiba faci?
― Hei, vei vedea. Fă-te că te doare și hai după mine.
Practic mă trage spre ea și ne îndreptăm spre spital.
Intrăm și mergem direct spre lift.
Urcăm în lift și văd că apasă pe butonul care duce la etajul șase.
― Roxanne, de ce a trebuit să mă lovești în halul acesta. Și de când naiba ești tu așa de puternică?
― Orele de karate mi-au prins bine.
― Karate? Când ai făcut tu karate?
― În vara când am fost plecată la New York. Hai gata că ajungem..
Se deschid ușile și ne îndreptăm spre fata de la recepție.
― Avem programare la doctorul Miller.
Mă uitam la ele cu niște ochii mari și nu aveam nici cea mai vagă idee ce se petrece aici.
― Sigur, doar un moment să văd dacă pacienta a plecat.
În timp ce fata caută pe calculator, o trag pe Roxanne mai încolo și îi spun:
― Roxanne , ce programare și ce despre ce doctor Miller vorbești tu acolo?
― Vei vedea.
Și cu asta îmi închide gura.
După câteva minute, fata ne anunță că putem intra și Roxanne mă trage după ea ...
Deja mă enerva cu trasul ăsta al ei.
Ajungem în fața cabinetului și bate ușor la ușă.
O voce de bărbat răspunde ușor:
― Intrați!
Roxanne deschide ușa și când intru și văd ce se petrece , rămân mută.
― Bună ziua, domnul Miller.
―  Spune-mi te rog, Gabriel. Ce s-a întâmplat ?
―  Prietena mea , Ema s-a lovit foarte tare la umăr și are nevoie de un consult.
Doamne , eu mă uitam la ei ca o proastă și nu eram în stare să scot nici un cuvânt.
―  Sigur, să vedem despre ce este vorba. Trebuie să îți dai jos tricoul și să văd despre ce este vorba.
Mă uitam la el și nu știam ce să spun.
― Ema? îmi spune Roxanne.
Nu scot nici un cuvânt și fac ceea ce spune doctorul.