𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 25

Le îmbrățișez pe fiecare și mă așez și eu la masă.
― Ema, noi ne-am luat fiecare câte o cafea dar nu știam dacă și tu vrei una.
― E ok, îmi voi comanda.
Îi fac semn fetei să vină să îmi ia comanda și îmi iau și eu o cafea. Deși era destul de târziu, totuși  o beau.
― Ema, povestește-ne cum a fost cu mama lui Chad, îmi spune Roxanne interesată.
― Ei, bine Roxanne, trag aer în piept și încep să le povestesc.
― În drum spre ea, aveam și eu emoții și nu știam dacă voi rezista criticilor ei dar în momentul în care am sunat la ușă, și mi-a deschis menajera, am știut că nu mă voi lăsa.
A instruit-o și pe ea să nu îmi deschidă ușa pentru că în momentul în care m-am prezentat, știa cine sunt. A încercat să îmi închidă ușa.
― Ce nesimțită, spune Daisy.
― Asta nu e tot. Intru în casă și doamna Watson stătea pe canapeaua aia ei în living, fumând.
― Deci se aștepta.
― Așa se pare din moment ce menajera a vrut să îmi închidă ușa în nas.
― Și?
― Am început să vorbesc și să îi explic de ce am venit. Aveam o stare de nervozitate și nu voiam să mă arăt că sunt afectată de ea..
Când am început să îi spun de banii, s-a schimbat și nu a fost de acord. A început desigur cu jigniri și chiar m-a acuzat de faptul că eu l-aș fi înșelat pe Chad.
― Poftim?
― Da, se pare că scumpul meu fost soț, s-ar fi plâns la ea că eu îl neglijez dar nu este adevărat. Și până la urmă, s-a ridicat și a mers în birou.
― Bravo, Ema. Mă bucur în sfârșit că ai primit ceea ce meriți.
― Da este timpul să îngrop trecutul și să îmi văd din nou de viața mea. Am suferit prea mult.
― Da. Și vrei să vezi azi apartamentul?
― Da. Am vorbit cu proprietarul și a spus să ne vedem la ora optsprezece.
― Super. Mă bucur mult că ai ales să ne iei și pe noi cu tine.
― Roxanne, ați fost lângă mine de fiecare dată și vreau să fiți alături de mine la orice pas pe care îl voi face în viața mea.  Apropo, astăzi am primit un buchet de lalele de la Gabriel.
― Da?
― Inițial intenționam să îl arunc dar nu am avut curaj. I-am trimis un mesaj. Și la nici câteva secunde, m-a sunat. Voia din nou să ne vedem. Dar nu am acceptat..
― De ce, Ema?
― Pentru că nu pot să fiu din nou distrasă, Daisy.  Da, poate m-am purtat și eu ca un copil  dar sunt femeie în toată firea și nu accept astfel de relație.  Cu toate că el nu își poate explica de ce a reacționat așa, mie mi-a dat multe de gândit.  Se vede că nu este genul care își dorește un viitor iar eu nu sunt genul care să fie în astfel de relații.  Momentan mă voi ocupa din nou de mine, mă voi muta și îmi voi reface viața când simt nevoia.
― Dar Ema a trecut deja un an și jumătate de când...
Încerca Roxanne să îmi spună dar îi fac semn să mă lase să continui ceea ce am de spus.
― Da, Roxanne ai dreptate dar nu pot sta în loc pentru cineva care nu știe ce vrea. Da a fost o întâlnire care s-a sfârșit cu o noapte. Nu am mai făcut dinastea și poate de aceea nu știu ce simt cu adevărat. Vreau momentan să mă focusez pe anumite lucruri ale vieții mele.
― Ema, știu că Roxanne încearcă să te facă să te simți mai bine dar noi nu putem să spunem mult mai multe decât vedem. Noi nu știm ce simți cu adevărat și cu toate că te-am văzut cum ai suferit, noi am vrut doar să ieși din aceea stare să cunoști pe cineva. Doar tu știi cu adevărat ce simți.
― Daisy, da știu că ați încercat să mă faceți să fiu bine și pentru asta vă mulțumesc dar cred că sunt destul de matură încât să știu când am sau nu nevoie.  Vreau să las lucrurile cum sunt, să îmi continui viața mai departe.  În acest moment mă bucur că am reușit să îmi găsesc acest apartament. Este ceea ce mi-am dorit și cel mai important este că sunt bine acum.
Poate și ieșirea cu Gabriel, mi-a deschis puțin ochii și poate că așa a fost să fie.
― Da, ai dreptate Ema.  Îmi cer scuze pentru tot.
― Roxanne, nu ai de ce să îți ceri scuze. Apreciez tot ce ai făcut pentru mine.
Mă prinde ușor de mână și îmi zâmbește.
Micuța Beth se trezește și Daisy încearcă să îi dea de mâncare.
― A dormit pe tot drumul și a trebuit să îi pun laptele. Știam că se va trezi și îi va fi foame. Încă încerc să îi mai dau lapte când sunt plecată.
― Oricum, Daisy deja este ora șaptesprezece și un sfert. Cred că este timpul să achităm nota și să plecăm.
Nu vreau să întârzii și să reușim să vedem apartamentul.
― Sigur.
Îi fac semn fetei să vină să ne aducă nota și ne pregătim de plecat.
O ajut pe Daisy să o pună pe micuța Beth în mașina ei și mă duc la mașina mea.
Pe drum îl sun pe proprietar și îl anunț că în maxim cincisprezece minute voi ajunge.
A fost de acord să ne vedem la noul apartament. Îmi spune adresa și închide.
Îi trimit un mesaj Roxannei să mă urmeze și tastez adresa pe GPS.
Deși multe persoane se întorceau de la servici, traficul nu era atât de aglomerat.
Dau drumul la radio și mă îndrept spre noul apartament.