𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 9

― Ce frumos.
― Ema, trebuie să recunosc că nu știam nimic.
― Da, da. Sunt sigură de asta.
― Dacă îți spun...
― Oricum mi-a spus că trebuie să las numărul de telefon și să mă prezint la control . Serios ? Pentru o vânătaie care Roxanne mi-a făcut-o. Chiar tu știai că a făcut karate?
― Cine?
― Roxanne , doar nu eu.
Roxanne era foarte încântată de ceea ce a lucrat și nu zicea nimic . Doar schița câte un zâmbet.
― Putea fi mai grav, spune sora mea.
― Da, putea să nu mă lovească.
― Da...dar poate nu a știut cum să te facă să mergi pentru că sunt sigură că nu ai fi acceptat nici cu pistolul la cap.
― Normal. Nu știu de unde i-a venit ideea asta. Sincer.
― Ema, știi că eu sunt mai diferită față de tine și mereu mi-a plăcut să spun lucrurile pe față.
― Da, da.
Între timp Peter vine și el în bucătărie și fetele le povestește cu mare bucurie.
Începe și el să râdă.
― Serios, Peter. Și tu?
― Ema, trebuie să recunosc că e tare.
― Da, voi astăzi toți parcă ați complotat împotriva mea. Frumos, ce să zic.
― Ema, nu mai fi așa serioasă. E timpul să fii și tu mai amuzantă.
― Ce vrei să spui cu asta, Daisy?
― De când cu accidentul , ești mai mult serioasă. Nu știu, de parcă nu mai ții minte cum eram toate înainte.
Eram cele trei fete care unde mergeam, știam să ne simțim bine. Da, s-au schimbat multe lucruri de atunci dar asta nu înseamnă că nu trebuie să o mai facem câteodată. Crezi că dacă eu am un copil , m-am schimbat?
Nu. Da ,sunt mai responsabilă dar asta nu înseamnă că nu mai sunt în stare de câte o nebunie de pe vremea când eram mai tinere.
― Voi vorbiți? Eu am treizeci de ani. Ce crede doctorul Miller despre asta ?
― Treaba lui ce crede dar sunt convinsă că a fost impresionat de tine cu toate că tu abia ai scos un cuvânt. De ce crezi că ți-a cerut numărul?
― Păi zicea de un control..spun eu mai agitată decât am fost la început.
― Serios ? Ema, nu fi naivă.. Se vedea pe el că e atras de tine.
― Să fie. Eu nu sunt!
― Zice cea care saliva după el, spune Roxanne.
― Hei, gata. Să nu mai vorbim despre asta.
― Nu,nu.
Fetele erau din ce în ce mai amuzante de situație și eu parcă fierbeam.
― Roxanne, ai vorbit cu Julia?
― Da, și este de acord. Ne așteaptă la aeroport vineri.
― Păi la cât avem zbor?
― Șase dimineața.
― Prea de dimineață, spune Daisy.
― Nu avem încotro. E un zbor de șase ore. Nu am găsit mai târziu.
― Daisy , mama lui Peter când vine?
― Păi încă nu am discutat cu ea. Așteptam să vorbim toate trei să vedem la ce oră plecăm. Dar având în vedere că avem zborul atât de dimineață, o să o rog să vină de joi după masa.
În timp ce discutau , le fac semn că merg să mă schimb.
Nici nu m-au băgat în seamă fiind distrase de cele întâmplate.
În timp ce mă schimbam, gândul meu îmi zboară din nou la acel medic...
Era atrăgător dar privirea lui era periculoasă. Ceva îmi spunea că este un bărbat greu de mulțumit.
Un bărbat care trebuie să îi dovedești multe.
Deși eram furioasă pe cele întâmplate, trebuie să recunosc că dacă nu era Roxanne , nu îl mai vedeam vreodată.
Pierdută în gânduri nu aud când Roxanne vine în camera mea și mă anunță că merge acasă.
― Ema, sper să nu fi dezamăgită de mine după cele întâmplate astăzi.
― Nu sunt , Roxanne. Doar că nu m-am așteptat. Oricum sincer îți spun, vom vedea dacă efortul tău va da roade .
― Adică ? Aștepți într-un fel să te sune sau ceva ?
― Nu știu...din privirea lui îmi dă de înțeles că este un bărbat dur, tupeist dar nu știu. Poate mă înșel.
― Ema, știu că tu mereu ai fost mai timidă și mereu ai fost atrasă de bărbați blegi. Scuze că îți spun. Dar poate este timpul să lași armele jos și să dai o șansă și tipul acestor de bărbați. Nu întotdeauna aparențele sunt cum crezi tu . Dar bine nu trebuie să te arunci cu capul înainte , doar să lași garda jos.
― Adică? Trebuie să cedez?
―  Nu la aia m-am referit. În nici într-un caz. Ci la faptul că nu trebuie să te sperii sau să te închizi din nou în tine. Te înțeleg ,Chad a fost primul tău iubit și după soț și îți este greu să ai din nou încredere dar încearcă.
Nu mai spun nimic și mă îmbrățișează.
Stăm câteva minute așa și după care pleacă.
Mă retrag și eu în bucătărie și o ajut pe Daisy cu micuța Beth.
Cu toată agitația asta , micuța îmi umple sufletul de bucurie.
Este un copil cuminte și seamănă perfect cu sora mea. Are un păr negru și niște ochișori căprui. În ziua când m-a anunțat Daisy că este însărcinată , mi-a umplut sufletul de bucurie.
După ce o ajut și îi dau să mănânce, Daisy se retrage cu ea în dormitor.
Eu rămân să adun masa și spăl vasele.
După ce termin, mă retrag și eu în dormitor.
Adorm fără nici o problemă.